„E bine să visăm, să ne facem speranțe, așa vom ajunge acolo unde ne dorim”

 Dialog cu regizorul Daniel Onoae

 

 

 

„Cu capu-n nori” este noua montare a Ateneului Național Iași, care va avea avanpremiera în această seară, de la ora 19:00. Publicul îi va putea urmări pe actorii Erica Moldova, Codrin Dănilă și Gelu Ciubotaru într-o piesă regizată de către Daniel Onoae. Înainte de primul gong și de ridicarea cortinei am stat de vorbă cu regizorul Daniel Onoae despre noua lui montare, a treia la Ateneu, și care va avea premiera mâine, de Ziua Îndrăgostiților.

- De ce piesa „Cu capul în ori”? Cum ai ales-o?

- După o convorbire telefonică avută cu managerul Ateneului, Andrei Apreotesei, eu fiind plecat în turneu împreună cu ai mei colegi, s-a ajuns la concluzia că pe 14 februarie să aibă loc o premieră sub îndrumarea mea. Recunoc că m-a luat prin surprindere și că pe moment m-am fâstâcit. Asta ca să nu mai spun că pe tot parcursul turneului m-am tot frământat, nu știam ce text să montez. De Crăciun, m-am dus acasă, la Brăila și i-am cerut mamei să mă lase să cotrobăiesc prin biblioteca ei. Așa am dat de această piesă, care inițial se numește Constelația Orion, scrisă de Dan Tarchilă. Încă de la prima citire m-a atras plăcerea și, în același timp, verva cu care protagoniștii povestesc despre meseriile lor, deși subtextul este altul - măcinarea, frământările acestora...

- Cât din tine se regăsește în piesa? Ai fost vreodată cu capul în nori? Aș îndrăzni să te întreb și când...

- Am fost de multe ori cu capul în nori și încă mă mai duc uneori, acum depinde cum privim această expresie. E bine să visăm, să ne facem speranțe. Cred că așa vom ajunge acolo unde ne dorim.

- Cât ați lucrat la piesă? Cum au fost repetițiile? Ce v-a dat cel mai mult de furcă?

- Am avut la dispoziție o lună și jumătate aproape, iar repetițiile au fost cele mai delicioase! Colegii mei au fost încântați de la prima citire. Am întâmpinat greutăți, ca să zic așa, în ceea ce privește ușurința de a le cere actorilor ce vreau de la ei. Am avut multe momente în care nu știam să explic, nu-mi veneau cuvintele și preferam să le arat gândul pe care mi-l doresc. Azi așa, mâine așa, până când am început să închegăm o relație și să înțelegem mult mai ușor ce vrem unii de la alții. Iată încă un lucru pe care l-am câștigat în urma acestor săptămâni de lucru - să ne cunoaștem mult mai bine.

- Te-a ajutat și postura de regizor. Mă întreb ce te-a atras la aceasă meserie? A existat vreodată și o altă opțiune?

- Am patalama de actor, nicidecum de regizor. Mi-am făcut, să spunem așa, damblaua, să alu și să-mi demonstrez dacă sunt în stare să îndrum o mână de oameni. Bineînțeles, am lucrat cot la cot cu colegii. Am ascultat și de propunerile lor. O altă opțiune în afară de cea de actor nu am. Nu mi-am făcut încă un backup, sper să nu fiu nevoit vreodată.

Daniel Onoae este brăilean, are un sfert de secol, de mic a fost îndrumat de către părinții lui spre artă. A făcut balet opt ani și dansuri sportive alți cinci. În clasa a X-a a câștigat premiul întâi la un concurs național de teatru și a înțeles că asta îi place să facă, că ăsta ar fi drumul lui. A absolvit Universitatea Națională de Arte „G. Enescu” din Iași, la clasa profesorului Octavian Jighirgiu. Prima piesă pe care a pus-o în scena a fost „Atenție, aterizăm” la Ateneul Național din Iași, cu care a repurtat un real succes. După premieră a intrat în trupa de actori a Ateneului Național. „Cu capu-n nori” este a treia piesă montată, după „Atenție, aterizăm” și „Scandal în culise”.

A consemnat Maura Anghel