„Paștele are gust de acasă”. O călătorie prin cele mai cunoscute rețete de pască din România

În fiecare primăvară, în ajunul Învierii, din cuptoarele gospodinelor românce se înalță un miros cald, dens și familiar. Este mirosul de pască – prăjitura ritualică a sărbătorilor pascale, simbol al bucuriei, al renașterii și al mesei împărtășite în familie. Sub forma ei rotundă, cu cruce împletită din aluat și umplutură aurie de brânză dulce, pasca spune o poveste veche, transmisă din generație în generație, adaptată, reinterpretată, dar mereu păstrată cu grijă în sufletul românilor.

Pasca tradițională cu brânză dulce și stafide – regina sărbătorii
Poate cea mai cunoscută și iubită rețetă de pască este cea cu brânză dulce și stafide. Aluatul este cel de cozonac – pufos, dospit cu răbdare, parfumat cu coajă de lămâie, rom și vanilie. Umplutura, însă, este inima prăjiturii: un amestec fin de brânză de vaci, zahăr, ouă, smântână, esență de vanilie, uneori și griș, pentru a lega compoziția, și nelipsitele stafide aurii, înmuiate în rom sau apă caldă. Decorată cu o împletitură de aluat și o cruce simbolică, pasca e mai mult decât un desert – e un gest de credință și iubire.

Pasca moldovenească – o lecție de echilibru
În Moldova, pasca este ceva mai densă, cu un aluat mai consistent și umplutură bine legată, uneori coaptă într-un vas de lut sau într-o tavă rotundă de tablă moștenită. Se adaugă și un strop de sare în brânză, pentru echilibru, iar unele gospodine pun în mijloc un ou crud, copt odată cu pasca, ca simbol al vieții. Aroma dominantă este de vanilie și coajă de portocală.

Pasca ardelenească – cu smântână, mai untoasă, mai catifelată
Ardelenii, în schimb, preferă o variantă cu brânză mai grasă, uneori amestecată cu urdă sau cu smântână. Se adaugă și unt în compoziție, iar textura este fină, mătăsoasă. Aluatul poate fi mai puțin dulce, dar umplutura compensează prin gust și bogăție. În unele sate, se coace fără aluat – doar brânza în tavă, ca o budincă cu arome pascale.

Pasca fără aluat – reinterpretare modernă
Mai nou, în multe familii, se prepară și pască fără aluat, o rețetă rapidă, adaptată ritmului de azi, dar cu respect pentru gustul autentic. Este, de fapt, o prăjitură de brânză coaptă în cuptor, rotundă sau dreptunghiulară, cu multe ouă, smântână și stafide. Se servește rece, ca un cheesecake rustic, fără decor sau cu o glazură subțire de zahăr pudră.

Pasca cu ciocolată sau cu fructe – gustul noilor generații
Gusturile s-au schimbat, iar pasca a început să îmbrace haine noi. În unele bucătării urbane, brânza e înlocuită cu mascarpone, se adaugă ciocolată neagră sau albă, fulgi de migdale, merișoare confiate sau chiar fructe exotice. Nu mai are forma rotundă clasică, ci devine o prăjitură sofisticată, dar încă poartă numele de pască. Poate fi chiar fără gluten sau fără zahăr – adaptată nevoilor și dorințelor moderne.

Dincolo de rețetă – un simbol al comuniunii
Indiferent de regiune, de generație sau de inovație, pasca rămâne un simbol al Paștelui. Se duce la biserică spre a fi sfințită, se rupe în familie la micul dejun pascal, se oferă cuiva drag în dar. Este desertul care nu se mănâncă singur, ci împreună.

La marginea satului, într-o casă albă cu geamuri mici și grădină de liliac, o bunică coace pască după rețeta mamei ei. Într-un apartament de bloc, o mamă grăbită scoate din cuptor o pască cu ciocolată pentru copiii ei. În ambele locuri, aceeași bucurie, același miros cald, același „Hristos a înviat!” spus cu inima. Căci Paștele are gust de acasă. Și de pască. 

Maura ANGHEL