Doliu în mediul academic din Iaşi! A murit Radu Miron, figură remarcabilă a învăţământului

 

Doliu în mediul academic din Iaşi. Academicianul Radu Miron a murit. Figură remarcabilă a învăţământului şi ştiinţei, a fost matematician şi membru titular al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

Studii liceale și universitare (Facultatea de Matematică-Fizică) le-a terminat la Iași.

Încă din ultimii ani de studii a fost angajat preparator și apoi asistent la Facultatea de Matematică-Fizică a Universității din Iași și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române – Filiala Iași. În 1957 și-a susținut teza Geometrizarea sistemelor mecanice neolonome, devenind doctor în matematică; în 1973 a primit titlul de doctor docent. În 1963 a fost numit conferențiar la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, iar în 1969 profesor titular. În aceeași perioadă a funcționat pe post de cercetător principal și apoi șef de sector la Institutul de Matematică din Filiala Iași a Academiei Române.

A fost „visiting professor” la universități din Canada, Germania, Italia și Japonia.

De asemenea, a participat la congresele internaționale de matematică de la Nişa (1970), Varșovia (1981) și Kyoto (1990). A făcut parte din grupul de organizatori al celui de-al V-lea Congres Național al matematicienilor romani (2003).

Face parte din conducerea revistelor „Tensor” – Japonia, „Algebras, Groups and Geometries” – S.U.A., „Journal of the Egyptian Mathematical Society” – Egipt, „Progress în Mathematics” – India și este membru în „Institute of Basic Researches” (S.U.A.), „Tensor” (Japonia), „American Mathematical Society” (S.U.A.), „Finsler Geometry” (Japonia) s.a.

Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențială, fundamentele geometriei, topologia algebrică, mecanica teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică.

Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizica teoretică.

O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes teoretic și aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior și cele Hamilton de ordin superior, spațiile Finsler de ordin superior. Noțiunea de conexiune neliniară, introdusă în premieră în aceste geometrii, i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulată acum peste 100 de ani de Bianchi privind prelungirea de ordinul k >1 a structurilor Riemanniene. Acestea au făcut obiectul a opt monografii publicate în S.U.A., Singapore, Olanda și Canada.

Fondator al Seminarului Național de Spații Finsler și Spații Lagrange, membru fondator și președinte al Societății Balcanice de Geometrie (1995),

Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: „reper Miron”, „ecuații fundamentale ale reperelor Miron”, „spații Miron”, „conexiuni Miron” (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: „geometrie Lagrange”, „geometrie Hamilton”, „energii de ordin superior”, „configurațiile Myller”, „geometrii de ordin superior”, „spații Finsler tari neriemanniene”, etc.