Ierni de legendă în inima gerului românesc
Dimensiune font:
Ninsoarea recent căzută peste Iași și Moldova a pus pe gânduri populația, nemulțumită de măsurile luate de autorități * mulți dintre oamenii care au avut de suferit s-au întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi trăit măcar una din zilele iernilor de coșmar de altădată *
Doar de o zi, atât a fost nevoie pentru ca Iașul și județele din Regiunea de Nord-Est să fie acoperite de zăpadă. Ca de obicei, autoritățile au fost depășite de situație în ciuda tuturor declarațiilor că nu vor fi probleme, că sunt pregătite, că totul este pus la punct pentru iarnă. Realitatea a fost cu totul alta decât cea creionată în birourile călduroase, iar sudalmele aruncate de oameni au fost de ajuns cât pentru o iarnă întreagă.
Zăpada ce a căzut peste oraș și regiune într-o singură zi a readus în memorie iernile de coșmar din trecut, provocând întrebări despre capacitatea autorităților de a face față unor astfel de provocări.
Coșmarul iernilor de odinioară
Pentru cei care nu știu, „Iadul alb” nu este doar un clișeu folosit pe timp de iarnă, ci a fost o realitate în anii în care iernile erau năprasnice și ningea continuu, astfel că până și în orașe statul de zăpadă depășea înălțimea unui om. Potrivit Administrației Naționale de Meteorologie, iernile în care s-au stabilit cele mai impresionante recorduri ale grosimii stratului de zăpadă au fost 1954, 1985, 1892, 1932, 1929, 1901 și 1945. După cum se observă, cele mai multe recorduri sunt de acum câteva zeci de ani și extrem de puține sunt din acest secol. Pe 26 ianuarie 1892 s-a înregistrat valoarea maximă a grosimii stratului de zăpadă înregistrată la stațiile meteo situate la sub 1.000 m altitudine - la Roman, în Moldova, au fost 250 cm. Cea mai ridicată valoare măsurată în țară a fost pe 19 martie 1945, la pe Vârful Omu, 390 cm. Iarna lui 1929 a fost una foarte grea, presa vremii amintind despre oameni care au murit înghețați în case, în trenuri sau pe drumuri. La Cotnari, stratul de zăpadă ajunsese la 210 cm. În 1942, o altă iarnă grea a acoperit țara de zăpadă, stratul de omăt măsurând 135 cm la Botoșani. În 1953, la Întorsura Buzăului grosimea stratului de zăpadă a fost de 108 cm în februarie, la Rădăuți și Suceava ajungând la 120 cm.
Iadul din 1954
Rămâne în istorie iarna lui 1954 când au fost mai multe episoade dure de viscol și viteza vântului a depășit 120 km/h. Troienele au fost și de peste 4-5 metri în sud și sud-estul țării. Stratul de zăpadă a depășit un metru pe o arie extinsă a țării, nu doar într-o zonă restrânsă. „1954, din perioada viscolului, temperaturile au scăzut chiar și până la minus 33 de grade, la Suceava și la Roman, minus 12 grade la Mangalia, iar maximele se încadrau între plus un grad la Satu Mare și minus 13 grade la Iași”, au amintit oficiali ai Arhivelor Naționale. În februarie 1954 s-au înregistrat cele mai coborâte temperaturi minime din tot anul, cuprinse între -23°C și -30°C. Viscolul a fost violent, ninsorile abundente au format un strat de zăpadă gros și de durată.
Iarna lui 1985 a fost extrem de grea fiindcă venea într-o perioadă de lipsuri când în multe apartamente nu era căldură. În istoria, recentă, cea mai grea iarnă a fost în 2012, ninsorile fiind urmate de un ger cumplit. Frontul de aer rece venit dinspre întinderile îngheţate ale Siberiei a făcut ca în judeţul Suceava mercurul termometrelor să scadă până la -25,3 grade Celsius, la începutul luii februarie. Practic, a fost un ger de crapă pietrele, pentru că temperatura înregistrată la sol a fost de – 31 de grade Celsius.
Cum se produc ninsorile abundente
Interesant este că, în ciuda acestor recorduri impresionante, datele ANM arată o scădere consistentă a grosimii medii a stratului de zăpadă în ultimii 60 de ani în toate provinciile istorice ale României. Această schimbare sugerează o transformare climatică semnificativă, ce modifică peisajele iernilor de odinioară. Grosimea medie a scăzut în Oltenia cu peste 30% în șase decenii, un procent asemănător fiind și în Moldova. În Transilvania, scăderea a fost de aproximativ 40%. Valorile cele mai mari au fost în 1963, 1985 și 2012, ierni cu zeci de zile geroase care nu au prea permis topirea zăpezii căzute.
Grosimile maxime ale stratului de zăpadă sunt generate de condiții cu totul excepționale și producerea lor poate avea un caracter accidental, dar poate reprezenta și semnalul derulării unor ierni lungi și reci.
La stațiile de câmpie valorile maxime ale stratului de zăpadă se înregistrează în general în ianuarie și februarie, în timp ce la munte maximul este în special în martie, din cauza depunerilor succesive pe un strat preexistent.
Diferă mult stratul mediu de zăpadă de la regiune la regiune. Spre exemplu, dacă ținem cont de datele de la stații situate la sub 1.000 m alt, grosimea stratului de zăpadă este, în medie, mult mai mare în Muntenia, Moldova, Oltenia și Transilvania și mult mai mică în Dobrogea, Banat și Crișana.
Maura ANGHEL
La început de an, Iașul și județele din Regiunea de Nord-Est, acoperite de un strat gros de zăpadă, au fost scenariul unui tablou în care promisiunile autorităților s-au dovedit a fi doar cuvinte goale. În ciuda asigurărilor că sunt pregătiți, realitatea a fost cu totul alta. Birourile călduroase ale decidenților nu au putut anticipa frigul și zăpada care au lovit regiunea, lăsând locuitorii să se întrebe ce ar fi fost dacă iarna ar fi fost și mai aspră, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau