Paște cu binecuvântări – o călătorie a inimii între generații

 * există zile în care tăcerea unui salon de spital e spartă nu de ecoul pașilor medicilor, ci de glasuri de copii și de miros de cozonac * ieri  a fost una dintre acele zile * sub numele cald și luminos „Paște cu binecuvântări. Dăruiește bucurii bătrânilor și copiilor”, voluntarii Asociației Edulink au plecat la drum cu inima plină și mâinile pline — nu doar cu pachete, ci cu speranță, atenție și o dragoste discretă, dar copleșitoare

Există zile în care tăcerea unui salon e spartă nu de ecoul pașilor medicilor, ci de glasurile oaspeților și de mirosul de cozonac. Ieri a fost una dintre acele zile. Sub numele cald și luminos „Paște cu binecuvântări. Dăruiește bucurii bătrânilor și copiilor”, voluntarii Asociației Edulink au plecat la drum cu inima plină și mâinile pline — nu doar cu pachete, ci cu speranță, atenție și o dragoste discretă, dar copleșitoare.

Destinația a fost Centrul de Asistență Medico-Socială Bivolari, acolo unde „acasă” nu mai e o casă, ci un salon, o pernă curată și o fereastră cu vedere spre ceva ce seamănă cu un colț de grădină. 60 de bunici i-au așteptat pe cei mici ca pe o promisiune. Și copiii au trimis daruri, zâmbete, felicitări scrise cu litere șchioape, dar sincere. Mesagerii bucuriei au fost elevii clasei a IV-a de la Liceul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ghidați cu blândețe de doamna învățătoare Iuliana Penu, și ambasadoriați de voluntarii Asociației Edulink.

Nu s-au auzit discursuri, doar respirații tăiate de emoție. Fiecare sacoșică, dichisită ca pentru o sărbătoare la palat, a conținut cozonac, pască, produse de igienă, tricouri, dulciuri, fructe și o bucățică din sufletul tuturor donatorilor. Niciun dar nu a fost generic. Fiecare a fost ales, cumpărat, împachetat și oferit cu gândul la cineva anume, la un „bunicuț” imaginar care, astăzi, a devenit real.

Drumul până la Bivolari s-a derulat într-un decor de poveste – primăvara s-a întins ca o pătură de verde crud peste dealuri, lăsând pe fețele tuturor o lumină specială. Oprimăvară întârziată, dar cu atât mai prețioasă, una care părea să vină nu doar cu frunze și flori, ci și cu iertare, cu înnoire, cu acel sentiment de apartenență care face din fiecare om un suflet mai bogat.

La întoarcere, liniștea din microbuz era diferită. Copiii nu mai alergau după glume, ci se uitau în gol, ținând strâns în mâini felicitările rămase. Unii își mușcau buzele, alții își aminteau cum i-a luat de mână o bunicuță și le-a spus: „Să nu uiți niciodată să fii bun. Când ești bun, nu îmbătrânești.”

„Paște cu binecuvântări” nu este o campanie. Este o punte. Între ani, între vieți, între ceea ce a fost și ceea ce va fi. Este felul în care cei mici învață să dăruiască, iar cei bătrâni își amintesc că sunt încă iubiți. Este dovada că lumina nu vine doar din cer, ci și din oameni. Din copiii care desenează inimi pe felicitări. Din profesori care le cultivă compasiunea. Din voluntari care urcă în microbuze, cu saci de daruri și sufletul plin de emoții. Din toți cei care aleg, într-o zi ca asta, să fie lumină unii pentru alții. Și, poate, acesta e cel mai mare dar al Paștelui.

Maura ANGHEL