Prima zi de școală: emoții, speranțe, reîntâlniri

Iașul, cu străzile sale vechi, pline de istorie și cultură, a prins din nou viață într-o dimineață de septembrie, când porțile școlilor s-au deschis larg pentru o nouă generație de elevi. Soarele dimineții strălucea printre frunzele de toamnă timpurie, iar aerul rece și proaspăt era încărcat de emoțiile tuturor celor prezenți: copii, părinți, bunici și profesori deopotrivă. Pentru copii, ziua este o combinație unică de bucurie, curiozitate și, pe alocuri, neliniște. Pentru mulți părinți, momentul este la fel de emoționant. Pe lângă părinți, bunicii au și ei un rol important în această zi. Unii și-au luat liber de la serviciu pentru a-i însoți pe cei mici, alții au venit să-i privească din spatele mulțimii, cu lacrimi de bucurie în ochi.

Pentru mulți dintre cei prezenți, prima zi de școală nu este una obișnuită. E un ritual, un moment în care trecutul se întâlnește cu viitorul. Clădirile vechi ale școlilor, cu pereții lor încărcați de istorie, stau martore la zâmbetele și lacrimile de bucurie ale unei noi generații care pornește la drum. Deasupra orașului, se simte un amestec unic de speranță și emoție, o energie care pulsează prin toți cei prezenți.

Pe măsură ce părinții se retrag, iar copiii pășesc în sălile de clasă, se lasă o liniște temporară. Dar emoțiile acestei zile vor rămâne vii în amintirile fiecărui participant, căci prima zi de școală e începutul unui drum lung, plin de descoperiri, provocări și bucurii, un drum care începe astăzi, sub cerul albastru al Iașului, în inima celor mici și mari deopotrivă.

Pentru mulți dintre copii, prima zi de școală este un carusel de emoții. Ionuț, un băiețel de șapte ani, își strânge ghiozdanul nou cu personaje din desene animate, cu obrajii aprinși și privirea timidă. Este prima lui zi în clasa I la Școala „Ion Creangă” din Iași. „Mi-e puțin frică, dar abia aștept să îmi fac prieteni și să învăț să citesc ca mama”, spune el, privindu-și curajos părinții. Între timp, Maria, o elevă de clasa a IV-a, își reîntâlnește colegii cu un zâmbet larg. „Ne-am văzut doar pe chat vara asta, dar e altfel să ne jucăm în curtea școlii. Îmi era dor de toți!”, mărturisește ea, în timp ce le arată prietenilor ei brățările colorate făcute de mână în vacanță.

Părinții, între mândrie și grijă

Emoțiile nu sunt doar de partea celor mici. În curtea școlii, părinții îi însoțesc cu priviri pline de grijă și mândrie. Adriana, mama lui Ionuț, își amintește cum a fost pentru ea prima zi de școală: „Eram la fel de emoționată ca el. E un moment pe care nu îl uiți niciodată. Sper să se descurce și să îi placă, dar inima mea bate mai repede decât a lui”. În apropiere, un grup de mame discută despre provocările anului școlar ce urmează, dar și despre cât de repede au crescut copiii lor. „Ieri era în clasa întâi, astăzi începe clasa a V-a. Timpul trece prea repede. E o mândrie să o văd atât de mare și independentă”, spune una dintre ele, vizibil emoționată.

Învățătorii și profesorii, între entuziasm și responsabilitate

Pentru cadrele didactice, prima zi de școală înseamnă un nou început, un prilej de a cunoaște noi elevi, dar și de a relua legătura cu cei vechi. Ioana Popescu, învățătoare de 30 de ani la o școală din Iași, așteaptă cu nerăbdare să-și cunoască noua clasă: „E fiecare an o nouă provocare, dar și o bucurie imensă. Îi văd cum cresc, cum se transformă, cum învață, și asta îmi dă energie. E un privilegiu să fiu parte din viețile lor”.  Profesorii sunt conștienți de responsabilitatea ce apasă pe umerii lor, dar sunt încrezători că vor reuși să insufle elevilor pasiunea pentru cunoaștere. „E important să le transmitem nu doar informații, ci și valori, curaj, încredere în ei înșiși”, spune profesorul de matematică Mihai Lupu.

Pe lângă părinți și profesori, bunicii joacă și ei un rol important în această zi. Bătrânii stau la umbra copacilor din curtea școlii, urmărindu-și nepoții cu ochi umezi de emoție. Pentru mulți dintre ei, începutul școlii e un prilej de a-și retrăi propriile amintiri. Bunicul Mariei, un bărbat în vârstă, își amintește cum mergea și el, cu ghiozdanul din piele pe umăr, la școala din satul lui natal: „Acum e altă lume, altfel de școală, dar emoțiile sunt aceleași. Îi doresc nepoatei mele să fie curajoasă și să învețe multe lucruri noi. Școala e cea mai frumoasă perioadă din viață”.

Martorul tăcut al generațiilor

Iașul, cu străzile sale pline de istorie, este martor tăcut al acestui eveniment. Liniștea dimineților de toamnă este întreruptă de vocile vesele ale copiilor, de pașii grăbiți ai părinților și de clopoțelul care anunță începutul unei noi aventuri. Străzile înguste și parcurile din apropierea școlilor se umplu de viață, de speranță și de promisiunea unui nou început. În fiecare colț al orașului, fie că este vorba despre un mic liceu din Tătărași sau despre o școală generală din Copou, emoțiile primei zile de școală sunt la fel de intense. Fiecare generație adaugă o nouă poveste, o nouă experiență, iar Iașiul, cu ale sale tradiții și valori, le păstrează pe toate, într-un mozaic al cunoașterii și al creșterii.

Maura ANGHEL