Liana Ganea:'Aurul alb' al Siciliei, tot mai căutat în rândul patiserilor: Deja a intrat puternic pe piață. Ce are atât de special 'mana cerească', hrana vie din Biblie

Dimensiune font:

| 30-03-2025 10:10

Este menționat de 17 ori în Biblie și a fost recoltat în zona Mediteranei de peste un mileniu. Acum, un fermier reînvie acest vechi „super-aliment”.

Este o zi fierbinte în munții Madonie din Sicilia, un lanț accidentat de creste situat la aproximativ 65 km est de Palermo. Într-un câmp de frasini, bâzâitul cicadelor este întrerupt de o voce: „Ai venit la momentul potrivit”, spune Giulio Gelardi, un fermier local, arătând spre o creangă acoperită cu dungi albe. „Aceasta este celebra mană.”

De-a lungul scoarței fiecărui copac se întind linii groase de mană, o rășină albă bogată în minerale, menționată în Biblie de 17 ori și folosită timp de secole ca îndulcitor natural și remediu medicinal. Recoltarea manei – procesul de tăiere a scoarței frasinului (Fraxinus ornus) pentru a colecta seva – era cândva o practică răspândită în întreaga Mediterană. Însă, în ultimele opt decenii, urbanizarea și industrializarea au dus la dispariția acestei tradiții.

De peste 30 de ani, Gelardi și-a dedicat viața redescoperirii acestui „super-aliment biblic”, iar astăzi, această sevă uitată revine spectaculos în bucătăriile celor mai creativi chefi și patiseri.

Un aliment cu rădăcini biblice

Chiar dacă nu ai gustat niciodată mana, probabil ai auzit de ea. Expresia „mană din cer” provine dintr-o poveste biblică în care Dumnezeu le oferă israeliților hrană divină în timp ce traversează deșertul Sinai. În Exod, mana este descrisă ca o „substanță fulgioasă, la fel de fină ca gheața, acoperind pământul”. Deși experții nu sunt siguri la ce substanță se referă exact acest pasaj, o rășină albicioasă, dulce, asemănătoare mierii – extrasă de peste un mileniu din frasinii mediteraneeni – poartă același nume.

În munții Madonie – care adăpostesc Parcul Natural Madonie, întins pe 40.000 de hectare – recoltarea manei datează cel puțin din secolul al IX-lea, pe vremea stăpânirii arabe. În perioada Renașterii, fermierii sicilieni vindeau această sevă dulce negustorilor din întreaga Mediterană. Comerțul era atât de profitabil încât, în secolul al XVI-lea, Regatul Napoli a impus taxe asupra sa.

Până în al Doilea Război Mondial, recoltarea manei era un mod de viață pentru multe familii siciliene. Filmările din 1936 arată fermieri locali extrăgând substanța, care era vândută în principal companiilor farmaceutice pentru a obține manitol – un alcool de zahăr utilizat ca îndulcitor și diuretic. Însă, odată cu descoperirea unei metode sintetice de producere a manitolului în anii 1950, recoltarea manei a început să dispară.

O revenire neașteptată

Când Gelardi s-a întors în orașul său natal, Pollina, în 1985, după 15 ani petrecuți departe, și-a dat seama că una dintre tradițiile esențiale ale comunității sale se stingea, se arată în povestea relatată de BBC.

„Când eram copil, toată lumea știa să extragă mana”, spune el. „Când m-am întors, mai erau doar vreo 100 de fermieri care încă mai practicau această meserie.”

Pollina, un oraș medieval de 3.000 de locuitori, pare sculptat direct în dealurile calcaroase din jur. În copilărie, Gelardi învățase să culeagă mana alături de părinții săi

„Recoltarea manei era o activitate de familie”, explică el. Bărbații făceau tăieturi fine în scoarță folosind cârlige lucrate manual, femeile colectau seva scursă, iar copiii modelau nectarul în cilindri denumiți cannoli, datorită asemănării cu desertul sicilian.

Material de Liana Ganea stiripesurse.ro