Traiul cu 2.574 lei pe lună. Lecții dure de supraviețuire

 * din acest an, salariul minim net în România este de 2.574 lei lunar * în orașe precum Iași, unde chiriile, hrana și utilitățile cresc de la o lună la alta, această sumă abia mai acoperă strictul necesar * suma oferă doar un trai la limită, în care fiecare leu contează

Dimineața e rece în Piața Nicolina, dar oamenii se grăbesc printre tarabe cu listele bine înfipte în buzunar. Nu-i loc de poftă, ci de calcule. În mijlocul agitației, Irina, 38 de ani, mamă a doi copii, adună cele mai ieftine legume de sezon. Bugetul pentru săptămână: 150 lei, adică doar cartofi dintre cei mai ieftini, pâine de la brutăriile care o vând la jumătate de preț a doua zi, orez, mai rar câteva ouă, lapte. De carne nu se vorbește decât rareori. Totalul venitului lunar al familiei este de 2.574 de lei, salariul minim net în România. Este tot ce intră în casă. „Înainte îmi imaginam că minimul e doar un prag temporar. Acum trăim în el de ani buni”, spune ea, fără dram de revoltă, dar nici cu resemnare. Irina lucrează ca vânzătoare într-un magazin din zona Tătărași. Soțul a plecat din țară, trimite rar bani. Toată responsabilitatea zilnică cade pe ea: mâncare, chirie, facturi, rechizite, emoții. Viață.

Chiria este prima care înghite aproape jumătate din venit. 1.100 de lei pentru o garsonieră în Nicolina, „aproape de școală”. Urmează utilitățile – alte 200–250 lei lunar. Transportul public pentru ea – 80 de lei, copiii au gratuitate. Pentru mâncare, rămân în jur de 1.000 de lei. „Gătim acasă în fiecare zi. Nimic nu se aruncă. Dacă rămâne supă, a doua zi e sos pentru paste”, explică Irina.

Supermarketurile sunt vizitate doar pentru strictul necesar. În rest, totul se cumpără din piețe, direct de la producători sau de la magazine de cartier. „Nimic ambalat, nimic cu reclame la televizor. Acolo se duc banii degeaba”, spune femeia cu un zâmbet amar.

O luptă permanentă

Și totuși, familia Irinei nu trăiește în izolare. Duminicile în Parcul Copou, cărți împrumutate de la Biblioteca Județeană, ateliere gratuite organizate prin școli – toate sunt parte dintr-o rutină care compensează lipsa banilor. „Nu ne permitem cinema sau pizza în oraș. Dar citim, desenăm, mergem la evenimente culturale gratuite. Copiii sunt curioși, învață că fericirea nu stă în lucruri scumpe”, adaugă ea.

Traiul cu salariul minim nu este un stil de viață. Este o luptă permanentă cu prețurile, cu neprevăzutul, cu vina că nu poți oferi mai mult. Este despre a refuza lucruri aparent banale – o haină nouă, o ieșire în oraș, o zi liberă – pentru a ține casa în echilibru.

Și totuși, în Iași trăiesc mii de oameni în această realitate. Unii o transformă în lecție de viață, alții o duc ca pe o cruce zilnică. Dar toți știu că 2.574 de lei în 2025 înseamnă supraviețuire, nu trai decent.

Într-o Românie care vorbește despre digitalizare, investiții și creștere economică, există oameni pentru care fiecare leu contează. Iar în Iași, acești oameni nu cer milă, ci doar să fie văzuți. Pentru că între cifrele statistice și reclamele glossy, realitatea e simplă: viața cu salariul minim e posibilă doar când orașul – și comunitatea – te ajută să nu te prăbușești.

Clara DIMA

 

Începând cu data de 1 ianuarie 2025, salariul minim brut este de 4050 lei lunar, în creștere cu 9,4% față de nivelul precedent, de 3700 de lei. La un salariu minim brut de 4.050 lei pe lună, salariul minim net pe care un angajat îl primește „în mână” este de 2574 lei, cu aplicarea scutirii de taxe pe suma de 300 de lei din salariul minim.