Generația multitasking din Iași. Sclavii moderni ai chiriilor și ai salariilor de supraviețuire

 * realitatea economică a Iașului îi obligă pe tineri să devină hibrizi profesionali: programatori-livratori, profesori-freelanceri, marketeri-scriitori de content, într-o goană permanentă pentru stabilitate * această situație vine cu prețul oboselii cronice, al lipsei de timp pentru sine și al unei generații care visează simplu – la o cameră luminată, plătită dintr-un singur salariu

În fiecare dimineață, tramvaiul 13 duce spre Copou o generație grăbită. Cu rucsacuri încărcate de laptopuri, cutii de prânz și agende colorate, tinerii din Iași nu merg doar la un job, ci la mai multe roluri care le compun o lună de supraviețuire. E o generație multitasking care face slalom printre joburi și facturi, într-un oraș universitar care, dincolo de teii lui blânzi, trăiește realitatea dură a economiei informale și a prețurilor care sar peste medie.

Un job nu mai ajunge de mult

Alexandra are 27 de ani, lucrează într-o agenție de publicitate și predă meditații la engleză în fiecare seară, iar în weekend creează conținut pentru un mic brand local de cosmetice. „Am încercat să trăiesc din salariu. După plata chiriei și a abonamentului de autobuz, mi-au rămas bani de cafea. Atât”. Locuiește cu o prietenă într-o garsonieră din Târgu Cucu, pentru care plătesc împreună 1.600 de lei. În Copou, chiria pentru o garsonieră cochetă poate ajunge și la 400 de euro – o sumă greu de acoperit pentru cineva care câștigă în jur de 3.500 lei net, media salariilor pentru un post entry-level în Iași.

Burnout cu livrare la ușă

Radu, 25 de ani, este developer într-un start-up și livrează mâncare seara, pe bicicletă. Nu pentru că ar fi pasionat de pedalat, ci pentru că „plățile nu așteaptă”. A încercat și freelancing pe platforme internaționale, dar spune că algoritmii favorizează vechimea și recenziile, iar începătorii „abia prind un proiect pe lună”. „Am prins gustul banilor extra în pandemie. Apoi au crescut chiriile și am fost nevoit să mă țin de toate. Mă gândesc serios să plec în afară”, recunoaște el, în timp ce își verifică aplicația de comenzi. În fiecare zi, la ora 17:30, Andrei încheie ședința online cu echipa sa de marketing digital și își pune geaca. Mai are două ore la dispoziție să livreze comenzi pentru o aplicație de food delivery. La 21 trebuie să fie acasă: are de corectat textele unor clienți pentru un proiect freelance, cu deadline a doua zi. La 26 de ani, două facultăți terminate și un vis simplu: o garsonieră în Copou. „Am două joburi constante și mai multe proiecte ocazionale. Dacă nu prind și câteva livrări pe seară, nu-mi iese calculul la chirie”, explică el, în timp ce verifică pe aplicație următoarea comandă. Locuiește cu chirie într-un apartament semidecomandat, la cinci stații de tramvai de Universitate, alături de încă un coleg de muncă și două pisici. Plătesc împreună 2.800 lei pe lună.

Viață pe fast-forward

Într-un oraș universitar cu peste 50.000 de studenți anual și un flux constant de tineri absolvenți care aleg să rămână, economia informală devine o strategie de supraviețuire urbană. Chiriile în Copou au depășit 400–450 euro pentru o garsonieră decentă, în timp ce venitul mediu net al unui tânăr debutant în corporație sau în învățământ e sub 3.500 lei. Iașul devine tot mai mult un oraș al tranzitorului: al studenților care își doresc să rămână, dar nu își permit, și al tinerilor angajați care se simt înrădăcinați emoțional, dar dezrădăcinați economic. Statisticile arată că tot mai mulți tineri aleg să-și diversifice sursele de venit: jobul de zi cu zi e completat de activități freelance, meditații, content creation sau livrări. E o economie gri, susținută de efortul constant de „a ieși pe zero”, cu eforturi care rareori sunt recunoscute oficial sau fiscal. „Ai de ales: ori stai în Copou și mănânci zacuscă, ori stai în Frumoasa și-ți iei și cafea to go”, glumește Traian, un tânăr copywriter, care a schimbat în ultimii trei ani patru chirii în patru cartiere diferite.

De la visul unei garsoniere la realitatea unei camere în chirie

Pentru majoritatea celor intervievați, ideea de a-și cumpăra o locuință pare ireală. „Mă simt aproape vinovată când mă gândesc că mi-aș dori un spațiu al meu”, spune Mara, 29 de ani, care lucrează remote și editează video pentru o platformă educațională. „Dar cu ratele actuale și cu banii mei, nici măcar nu pot aplica pentru un credit”.

Conform datelor INS și ale platformelor de recrutare, la Iași, salariul mediu net a ajuns la 5.189 lei pe lună, la Suceava a ajuns la 4.171 lei lunar, în județul Neamț este de 4.457 lei lunar, cu o creștere de 20 la sută. În Botoșani, salariul mediu net este de 4.201 lei lunar; la Bacău, 4.912 lei/lună, iar la Vaslui, 4.321 lei/lună. Chiria unei garsoniere în zonele centrale, mai ales în Copou, pornește de la 1.800 lei, fără utilități. În acest context, soluția multor tineri este să lucreze „pe dublu”, uneori chiar „pe triplu”. Creșterea numărului de freelanceri în Iași este vizibilă și pe platformele digitale: traducători, graficieni, redactori, editori video, profesori de limbi străine, programatori. Mulți dintre ei aleg acest tip de activitate pentru flexibilitate și venituri suplimentare, dar sfârșesc prin a lucra 10-12 ore pe zi.

Această rețea informală de muncă – greu de cuantificat, dar ușor de simțit în ritmul orașului – ține în viață un segment considerabil din Iașul tânăr și activ. E o formă de supraviețuire urbană care se naște din criza locuirii, din costurile în creștere și din diferențele tot mai mari dintre aspirații și posibilități.

Burnoutul a devenit o constantă, iar echilibrul între muncă și viață personală se redefinește în termeni de „pauze dintre taskuri” sau „weekenduri cu 2 ore libere”. Mulți tineri se resemnează, dar unii caută soluții creative: comunități online de freelanceri, coworkinguri informale în cafenele sau sprijin psihologic gratuit oferit de ONG-uri locale.

Maura ANGHEL