Prizonierii Like-urilor. Dependența de validare ne schimbă viețile

 * în era Internetului, butonul „like” a devenit mai mult decât un gest de aprobare * este o formă de validare, o măsură a popularității, dar și o sursă de anxietate pentru mulți * ce se ascunde în spatele acestei nevoi de reacții virtuale și cum influențează ea starea noastră emoțională?

În lumea rețelelor sociale, un simplu like a devenit mai mult decât un click — este un simbol al aprobării, o măsură a succesului, uneori chiar un indicator al fericirii. Însă cât de mult ne afectează acest joc al validării online și ce se întâmplă atunci când reacțiile pe care le așteptăm întârzie să apară?

O realitate conectată

Pentru mulți tineri, rețelele sociale nu sunt doar un mijloc de comunicare, ci un spațiu în care își construiesc identitatea. Ana, o studentă de 21 de ani, își amintește prima postare care „a prins”. „Am avut peste 500 de like-uri. Era prima dată când m-am simțit... văzută”. De atunci, numărul aprecierilor a devenit un barometru pentru starea ei de spirit. „Dacă o postare nu are succes, mă simt... de parcă nu sunt suficient de interesantă”, mărturisește Ana. „Îmi pun întrebări: Ce am greșit? Nu sunt suficient de bună?”.

Acest fenomen nu este unic. Studiile arată că notificările constante activează centri de recompensă din creier, eliberând dopamină — același mecanism implicat în alte forme de dependență. Fără să ne dăm seama, ajungem să căutăm acea validare ca pe o necesitate.

O competiție tăcută

Radu, în vârstă de 30 de ani, și-a transformat pasiunea pentru fotografie într-un cont de Instagram cu mii de urmăritori. Totuși, în spatele succesului aparent, presiunea devine copleșitoare. „E un concurs nescris. Dacă nu postezi des, dacă nu ai fotografii care să atragă, oamenii uită de tine. Asta mă obligă să fiu mereu creativ, dar și să mă compar constant cu alții”.

Pentru Radu, fiecare like reprezintă un fel de aprobare profesională, dar și o povară emoțională: „Uneori mă întreb: ce ar fi dacă aș renunța? Dar îmi dau seama că mi-ar lipsi. Like-urile nu sunt doar un feedback, sunt o formă de validare personală”.

În spatele filtrelor perfecte, poveștile adevărate rămân ascunse. Bianca, 17 ani, petrece ore întregi pregătind postările perfecte: „Toată lumea pare să aibă o viață mai bună. Dacă nu mă ridic la nivelul lor, simt că nu contez”.

Psihologii avertizează asupra pericolelor comparației constante. „Rețelele sociale ne fac să trăim într-o realitate distorsionată. Vedem doar ce e mai bun la ceilalți și începem să credem că suntem mai puțin valoroși”, explică psihologul Elena Marin.

Dincolo de ecran

Există, totuși, și povești care inspiră schimbarea. Mihai, în vârstă de 25 de ani, a decis să-și închidă conturile de social media după o perioadă de anxietate accentuată: „Mă măsuram constant în funcție de ce credeau alții. În momentul în care am renunțat, am simțit că respir din nou”. De atunci, Mihai și-a redescoperit pasiunile: „Pictez, fac drumeții, citesc. Sunt lucruri care mă fac fericit, fără să aștept o validare externă”.

Pentru cei care nu doresc să renunțe complet la social media, specialiștii recomandă o utilizare conștientă. „Postați doar ceea ce vă reprezintă cu adevărat. Și, mai important, stabiliți limite. Viața reală este dincolo de ecran”, zâmbește psihologul Elena Marin. Povestea like-urilor este, în fond, o poveste despre noi toți. Despre nevoia de a fi văzuți, înțeleși și apreciați. Dar și despre puterea de a ne privi cu ochi blânzi, chiar și atunci când notificările nu clipesc.

Oglinda rețelelor sociale

Psihologii atrag atenția asupra rolului pe care rețelele sociale îl joacă în amplificarea comparațiilor sociale. Într-un spațiu digital plin de imagini perfecte și vieți aparent ideale, mulți utilizatori ajung să-și evalueze valoarea personală în funcție de reacțiile virtuale. Este o capcană subtilă, dar puternică. Rețelele sociale îți oferă o platformă pentru a te exprima, dar îți impun și un set de standarde nescrise: să fii interesant, atractiv, constant activ. Problema apare atunci când aprobarea devine un substitut pentru validarea internă.

Pentru mulți, însă, această detașare este dificil de atins. Psihologii subliniază că validarea obținută online poate deveni o dependență similară cu cea de jocurile de noroc, deoarece oferă o recompensă rapidă, dar imprevizibilă. În final, like-ul rămâne un simbol al interacțiunii virtuale, dar el nu ar trebui să devină o măsură a valorii personale. Deși aprobarea externă este firească, cea mai importantă validare vine din interior.

Poate că adevărata provocare nu este să obținem mai multe like-uri, ci să ne regăsim liniștea în absența lor. Adevărata apreciere începe atunci când învățăm să ne privim cu ochi blânzi, fără filtre, fără așteptări. Doar noi, autentici.

Maura ANGHEL