Redeschiderea teraselor: ploaia şi frigul au temperat elanul muşteriilor

Chiar dacă-i zi de sărbătoare oficială, liber la bugetari, debutul unei noi faze de relaxare, ieşenii nu s-au repezit să ia cu asalt terasele. Ploaia şi frigul le-au temperat elanul mai eficient decât carnetul cu amenzi din tolba poliţistului de proximitate.

 Luni, 1 iunie, ora 9.00. Temperatura măsurată, 8 grade Celsius. Cea resimţită, doar 3. Vreme de sfârşit de noiembrie, pesiaj mohorât, sumbru chiar. Ploaie mocănească, vânt, frig pătrunzător. După două luni şi jumătate de servitute, izolare, acumulare de frustrări şi, deseori, depresii, ieşenii pot ieşi la terase. Pot, adică au voie, dar atât. Cu ieşitul e mai greu, vremea de-afară nu-i deloc prietenoasă.

Patronii de terase, după atâtea zile de mers pe pierdere, sunt pregătiţi pentru mult-visatul aflux de muşterii veseli şi cu chef de petrecut. Au luat toate măsurile pentru ca ambientul să respecte ce a mai rămas din restricţii şi aşteaptă. Aşteaptă. Să stea ploaia şi să vină, în sfârşit, clienţii.

Ploaia se opreşte viclean, iar ieşenii apar, timid, pe la terase. Ajung şi eu la una, zonă centrală, modestă, curăţică, are şi un bar la parterul blocului. Însă nu se poate intra acum, poate după 15 iunie. Vrei ceva, comanzi din pragul uşii, iei loc la masă şi aştepţi să fii servit. Înainte de pandemie, în bar, la cele cinci mese încăpeau 18 clienţi. Afară, pe terasă, alte patru mese pentru încă 11 clienţi. Acum, doar trei mese puse la dispoziţia muşteriilor. Care-s patru de toţi. Patronii, domnul şi doamna M. sunt foarte atenţi la gradul de ocupare. „Nu ne permitem o amendă. Ar însemna faliment, după două luni şi jumătate în care am avut numai cheltuieli şi nicio încasare”. Buun, dar - le zic eu, socotind rapid în minte - nu funcţionaţi decât cam pe la 15% din capacitate, asta nu înseamnă pierdere? „Noi avem noroc, clienţii sunt aceiaşi de ani de zile, le ştim metehnele, cam la ce ore vin, ce şi cât comandă, putem evita înghesuiala şi putem respecta normele de distanţare socială. N-avem timpi morţi, mereu sunt măcar 3-4 clienţi, ne scoatem cumva!”, mă lămureşte doamna. Care mai adaugă că, în perioada cât au avut închis, au continuat să plătească utilităţile şi chiria pentru local. Redusă la o treime, dar tot au fost câte 500 lei pe lună. Sunt bucuroşi că au putut deschide şi că încep să încaseze. N-au mărit preţurile, ca să nu-şi alunge clienţii chiar din prima zi. Întreb dacă au registru cu clienţii, aşa cum spun recomandările. Îmi spun că nu-i nevoie, că ştiu cine a fost, la ce oră şi ce a consumat anul trecut pe vremea asta.

Mulţumesc pentru informaţii şi plec mai departe, către Palas.

Pe Anastasie Panu, o terasă la stradă. Deloc aglomerată, doar două mese ocupate de două grupuri compacte. N-ai zice că-s primele ore de la redeschidere, peisaj fără vreo legătură cu năvala scontată. La Palas, pe latura dinspre clădirea E-on şi Teatrul Luceafărul, atmosfera e chiar dezolantă. O singură terasă deschisă, celelalte nu dau semne de pregătire pentru primirea clienţilor. Scaunele pliate şi aşezate în maldăre, rămase aşa din toamnă. Semn că patronii de aici nu se grăbesc, aşteaptă clarificări din partea autorităţilor.

Ora 12.00. Temperatura măsurată la staţie urcă la 14 grade, cea resimţită abia ajunge la 8. Începe o rafală de ploaie, vântul bate din ce în ce mai tare. Dintre terasele de pe pietonal, doar una, acoperită, e deschisă. Şi doar o masă ocupată. „Oricum, mai bine decât deloc!”, îmi spune un chelner bucuros că are ceva activitate după atâta şomaj tehnic.

Merg spre redacţie încă intrigat de ceea ce văzusem la Palas. Am inspiraţia şi sun pe un amic ce lucrează la o terasă de pe Lăuşneanu. „Noi deschidem abia miercuri, nu ne grăbim, ne organizăm, facem calcule, ne aşteptăm la controale, iar o amendă ar fi mai ceva ca un bolovan legat de gât. Aşteptăm să se încălzească vremea, am stat atâtea zile cu terasa închisă, încă două-trei nu mai contează”, mă lămureşte el.

Limpede, deşi e zi liberă prin lege şi debutul unei noi faze de relaxare, ieşenii nu s-au repezit să ia cu asalt terasele. Ploaia şi frigul le-au temperat elanul, spre mâhnirea comercianţilor. Marcel FLUERARU