Uraniul, bogăția ascunsă în inima Moldovei

 În inima Moldovei, sub pământurile mărginașe ale munților, se ascunde un secret dincolo de ochii lumii - bogățiile de uraniu. Minele de uraniu de la Crucea (județul Suceava) și Grințieș (Neamț) au avut un rol important în dezvoltarea a zonei, dar în același timp, au stârnit și discuții asupra impactului său asupra mediului și sănătății oamenilor. O dată cu dezvoltarea tehnologiei și conștientizarea impactului asupra mediului, atenția asupra acestor mine s-a schimbat.

Mina de la Crucea a fost una dintre primele exploatări de uraniu deschise în România, însă demersul a avut un preț semnificativ asupra mediului și sănătății oamenilor. Substanțele chimice și radiațiile emise în timpul procesului de extracție au dus la contaminarea solului și a apelor subterane din zonă. De asemenea, munca grea și condițiile precare de lucru au afectat sănătatea muncitorilor, expunându-i la riscul de boli grave.

O dată cu schimbarea regimului politic și criza economică din anii '90, industria nucleară din România a trecut printr-o perioadă dificilă. Multe mine de uraniu au fost închise, lăsând în urmă locuri pustii și dezolante. În ciuda abandonului, aceste zone au devenit subiecte de interes pentru cercetători, ecologi și pasionați de istorie, datorită valorii lor istorice și a efectelor durabile asupra mediului. După ce a trecut prin mari probleme economice, în ciuda zăcământului și a afacerilor bune cu astfel de minereuri, exploatarea de la Crucea a fost închisă, deși era singura din țară, după ce mina de la Grințieș a avut aceeași soartă. În urmă au rămas lacrimi și regretul unor vieți irosite. „Am lucrat la Crucea pe când eram tânăr. Pe atunci mă atrăgeau banii, nu mă gândeam la sănătate. Ne obișnuisem cu traiul bun, salariile erau mari, dar au venit și vremurile grele. Eu am plecat la muncă în Germani, unde sunt bucătar de vreo 15 ani, dar ortacii care nu s-au îndurat să lase mine au avut de suferit. Nu doar că au avut mari probleme cu banii, Guvernului nepăsându-i de oameni, ci și de sănătate. Acum sunt și șomeri, și bolnavi”, a spus Sorin Pricop, din localitatea suceveană Broșteni.

Între timp, discuțiile s-au reluat vizavi de mina de la Grințieș. Descoperită în anii '50, a marcat începutul exploatării acestui metal prețios. Galeria a cunoscut o dezvoltare în anii '70 și '80, odată cu creșterea cererii de energie nucleară și cu perspectiva României de a deveni independentă energetic. Exploatarea minelor de uraniu a adus beneficii economice regiunilor respective, dar a avut și consecințe negative asupra comunităților și mediului înconjurător. Radiațiile emise în procesul de extracție și prelucrare a uraniului au dus la îngrijorări privind sănătatea localnicilor și au contaminat unele zone, rămânând o preocupare persistentă. În ciuda acestui aspect, locuitorii zonei au regretat închiderea minei, decizie care a adus șomaj și o scădere drastică a nivelului de trai. De câțiva ani s-au reluat discuțiile vizavi de redeschiderea zăcământului, care ar aduce plusvaloare economică zonei, dar totul a rămas la nivel de dialog blocat între ministere.

În prezent, România se confruntă cu o decizie dificilă în ceea ce privește viitorul minelor de uraniu. În timp ce unele voci susțin închiderea completă a acestora pentru a proteja mediul și sănătatea oamenilor, altele consideră că industria are potențialul de a aduce venituri semnificative și a sprijini tranziția către energia nucleară.

Maura ANGHEL