APADOR CH: Duetul președinte-premier ne poate băga în război

Proiectul de lege care modifică major Legea Apărării Naționale a României ridică numeroase semne de întrebare în rândul opiniei publice. Printre cei care s-au sesizat cu privire la o serie de aspecte din acest proiect de act normativ sunt și cei de la APADOR-CH. Reprezentanții săi au transmis câteva propuneri de clarificare a proiectului, considerând că sunt cel puțin trei probleme: posibilitatea reinstituirii stagiul militar obligatoriu, excluderea Parlamentului din decizia de intrare în război a țării și lipsa unei defintii legale a „amenințărilor hibride”.

APADOR CH- Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

APADOR CH detaliaza cele 3 probleme constatate:

1.Intrăm în război fără să știm de ce – Noțiunea de „amenințări hibride” nu este definită în lege (la art. 4 alin. 3 din proiect), deși acest soi de amenințări permit Parlamentului să angajeze capabilităţi militare şi nonmilitare pe teritoriul ţării sau în afara ţării. Adică, să ne bage în război. Pe site-ul MApN există o trimitere către o descriere a acestui termen, de pe site-ul Comisiei Europene, însă o țară nu poate fi băgată în război pe baza unui link, ci pe baza unor definiții clare prevăute de lege, de care parlamentarii să țină cont atunci când decid dacă ne bagă în război sau nu. Pentru a implica ţara în război, este necesar ca Parlamentul să cunoască în mod foarte clar, să aibă reprezentarea corectă şi completă a ceea ce înseamnă „ameninţarea hibridă” pe care doreşte să o anihileze, chiar cu riscul declanşării unui război;

2.Președintele și premierul ne pot băga în război fără acordul Parlamentului – Art.4 alin. 4 permite ca două persoane, prim-ministrul şi preşedintele ţării, să angajze ţara într-un război, deşi, potrivit Constituţiei, doar Parlamentul poate decide intrarea într-un război. Redactarea neclară a alin. 4 permite preşedintelui să dispună orice „măsuri necesare”, adică şi măsuri care pot fi calificate ca acte de agresiune (intervenţii armate împotriva/pe teritoriul altei ţări), dacă le consideră necesare pentru protecţia cetăţenilor români dintr-o ţară străină. Această atribuţie ar trebui să revină exclusiv Parlamentului, nu preşedintelui, deoarece potrivit art. 65 din Constituie, numai Parlamentul poate declara starea de război. Ca atare, la art. 4 alin. 4 din proiect ar trebui înlocuită sintagma „Preşedintele României” cu „Parlamentul României”.

3.Armata obligatorie se întoarce. Pe șest – Art. 28 lit. d din proiect prevede că Ministerul Apărării Naţionale „organizează, cu caracter permanent, pregătirea populaţiei pentru apărare…”. Modul ambiguu în care este redactată această atribuţie nu exclude posibilitatea instituirii unui stagiu obligatoriu de pregătire militară pentru populaţie. Mai ales că în expunerea de motive la actualul proiect de lege, printre motivele care au creat probleme pentru apărarea naţională, este enumerată, pe primul loc, legea care suspendă stagiul militar obligatoriu (Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat). Este discutabil dacă introducerea unei astfel de atribuţii a MApN, care poate afecta destul de sever viaţa obişnuită a populaţiei, nu ar trebui supusă, pe lângă o dezbatere publică extinsă şi sinceră, şi unui referendum naţional. Ca atare, atribuţia prevăzută în art. 28 lit. d din proiect ar trebui ori eliminată ori reformulată mult mai precis şi previzibil, pentru a oferi certitudinea că această prevedere legală, prin ambiguitatea ei, nu va sta la baza reintroducerii stagiului militar obligatoriu.