Presa dintre Prut și Nistru și elefantul din cameră

Nu îmi permit să contrazic ideile doamnei președinte Sandu, despre libertatea și onestitatea ziariștiulor, doar precizez că un jurnalist este condiționat de politica editorială a instituției în care activează, fie ea privată ori deținută de autoritățile locale ori centrale. Dacă vrea salariu, ziaristul este obligat să respecte recomandările primite din partea conducerii redacției în care activează.

În ultimii ani, ziarele şi-au redus numărul şi tirajele, proprietarii au „sărăcit”, iar ziariştii au devenit mai vulnerabili şi mai puţini. Proprietarii instituțiilor de presă au înțeles că este mai ușor să facă jurnalistică de divertisment, ori pentru distracţie, nu mai e nevoie de multă specializare – aşa au dispărut cea mai mare parte dintre specialiştii presei dintre Prut și Nistru. Este, însă, mult mai comod şi mai spectaculos să scrii o ştire despre chiloţii vînzătoarei din colţ, decît despre promovarea culturii politice ori de securitate.

Între Prut și Nistru aproape au dispărut ziariștii specializați în politică, justiţie, securitate, economie, cultură. Rar vei găsi un jurnalist care să-ţi spună că e specializat pe un anumit domeniu. În aceste condiţii, profunzimea actului jurnalistic a dispărut aproape definitiv, iar presa se face vinovată, şi ea, de situaţia gravă în care a ajuns societatea moldavă.

Jurnaliștii moldoveni nu mai văd elefantul din cameră. Motivul ține ori de recomandările primite din redacție ori de slaba lor pregătire profesională.

Pentru experții politici a devenit clar că doamna președinte Maia Sandu împreună cu partidul de guvernămînt, au speculat războiul din Ucraina pentru a accede pe culoarul spre Uniunea Europeană. Nicu Popescu, ex-ministrul moldovean de externe, a reușit să transforme riscurile de securitate la adresa statului moldovean în beneficii de politică externă – foarte bine a făcut – Republica Moldova, împreună cu Ucraina, a primit statutul de țară candidat la Uniunea Europeană.

Între Prut și Nistru sunt puține relatări ale experților politici moldoveni care să relateze despre faptul că aceleași riscuri de securitate, mai mult sau mai puțin închipuite, sunt folosite în prezent în scop electoral.

Asistă, cu câteva luni înainte de declanșarea alegerilor prezidențiale, la un discurs al conducerii statului moldovean în care se afirmă că teritoriul dintre Prut și Nistru este ținta unui război hibrid condus de Federația Rusă care își dorește destabilizarea situației politice. Este adevărat că prin intermediul unor formațiuni politice, în contextul funcționării proceselor democratice, Federația Rusă, exercită presiune politică și informațională. Doamna președinte Sandu numește acest proces, război hibrid.

Lideri ai partidelor pro-europene, aflate în opoziție față de partidului de guvernământ, Partidul Social Demoocrat European, Mișcarea Alternativa Națională ori Coaliția pentru Unitate și Bunăstare, consideră că folosirea unui discurs permanent în care statul moldovean apare în postură de victimă, ține mai degrabă de elementele unui război psihologic. Acești lideri consideră că sub afirmațiile oficiale, că statul moldovean este ținta unui război hibrid, se ascunde, de fapt, teama de eșec politic în viitoarele alegeri. Adică, dacă PAS și/sau Maia Sandu pierd, e mîna rușilor, dacă aceștia cîștigă, e o victorie a democrației asupra totalitarismului.

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană a declarat recent că un atac al Federației Ruse asupra NATO ori a unor state care face parte din Uniunea Europeană, un discurs euro-atlantic preferat și la Chișinău, este exclus.

Apreciez transformarea riscurilor de securitate în oportunități politice, dar acest lucru nu justifică folosirea conflictului armat din Ucraina în folos politic propriu, pentru a reduce vocile critice existente la adresa guvernării de la Chișinău.

Un document al Departamentului de Stat a scos în evidență erorile comise de guvernarea PAS în aplicarea justiției. Nu am înțeles niciodată disprețul puterii de la Chișinău față de aplicarea normelor democrației.

În aceste vremuri tulburi, pe care le trăim, consider că normele democratice trebuie aplicate în mod exemplar, ele fac diferența dintre un stat liber și dictatură.

Atunci când jurnaliștii moldoveni omit să facă trimeteri la monopolizarea integrării europene de către partidul puterii nu mai putem vorbi despre libertate și onestitate. Integrarea europeană trebuie să fie un obictiv național comun, nu al unei singure persoane sau al unui singur partid.

Atunci când jurnaliștii moldoveni nu văd elefantul din cameră înseamnă că ziaristica moldoveană are o problemă. Iar aceasta a fost evaluată în sondajele de opine.