Sprijin atipic pentru Ucraina: grupul clandestin de luptă cibernetică. Transporturile secrete de arme care amintesc de Războiul Rece

 Statele Unite au mers la marginea conflictului direct cu Rusia, într-o operațiune care amintește de transportul aerian de la Berlin, din 1948-49, dar mult mai complexă.

Pe un asfalt înzăpezit de la Baza Aeriană Amari din nordul Estoniei, duminică dimineață, paleți cu puști, muniții și alte arme erau încărcate într-unul dintre cele mai mari avioane cargo din lume, un Antonov AN-124, aparținând forțelor aeriene ucrainene.

Este un artefact al Războiului Rece, construit și cumpărat pe vremea când Ucraina făcea încă parte din Uniunea Sovietică.

Acum este folosit împotriva invaziei ruse a Ucrainei, parte a unui vast transport aerian pe care oficialii americani și europeni îl descriu drept o cursă disperată contra cronometru, pentru a pune tone de arme în mâinile forțelor ucrainene, în timp ce rutele lor de aprovizionare sunt încă deschise. Scene ca aceasta, care amintesc de transportul aerian de la Berlin – celebra cursă a aliaților occidentali de a menține Berlinul de Vest cu produse esențiale în 1948 și 1949, când Uniunea Sovietică a încercat să-l sufoce – se joacă în toată Europa.

În mai puțin de o săptămână, Statele Unite și NATO au trimis peste 17.000 de arme antitanc, inclusiv rachete Javelin, peste granițele Poloniei și României, descarcându-le din avioane militare de marfă gigantice, astfel încât să poată efectua călătoria pe uscat până la Kiev, Capitala Ucrainei și alte orașe mari. Până acum, forțele ruse au fost atât de preocupate în alte părți ale țării încât nu au vizat liniile de aprovizionare cu arme, dar puțini cred că asta poate dura. 

 

 

 

Forțele Comandamentului Cibernetic al SUA lucrează din baze din Europa de Est

 

Dar acestea sunt doar cele mai vizibile contribuții. Ascunse în baze din jurul Europei de Est, forțe de la Comandamentul Cibernetic al Statelor Unite, cunoscute sub denumirea de „echipe de cybermisiune” au sosit pentru a interfera cu atacurile și comunicațiile digitale ale Rusiei – dar măsurarea ratei de succes a acestora este dificilă, spun oficialii.

În Washington și Germania, oficialii serviciilor de informații se grăbesc să îmbine fotografiile din satelit cu interceptările electronice ale unităților militare rusești, să le dezlipească indiciile despre cum au fost adunate și să le transmită unităților militare ucrainene în decurs de o oră sau două. În timp ce încearcă să stea departe de forțele ruse, președintele ucrainean Volodimir Zelenski folosește echipamente de comunicații criptate, furnizate de americani, care îl pot pune într-o convorbire sigură cu președintele Biden.

Zelenski l-a folosit sâmbătă seara pentru un apel de 35 de minute cu omologul său american, despre ce mai pot face SUA în efortul său de a menține Ucraina în viață fără a intra în luptă directă la sol, în aer sau în spațiul cibernetic cu forțele ruse.

Zelenski a salutat ajutorul de până acum, dar a repetat criticile pe care le-a făcut în public - că ajutorul a fost extrem de insuficient pentru sarcina care urmează. El a cerut o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei, oprirea tuturor exporturilor rusești de energie și avioane de luptă.

Este un echilibru delicat. Sâmbătă, în timp ce Biden se afla în Wilmington, Del., consilierii săi din Consiliul Național de Securitate și-au petrecut o mare parte a zilei încercând să găsească o modalitate prin care Polonia să transfere în Ucraina o flotă de avioane de luptă MIG-29 de fabricație sovietică pe care piloții ucraineni știu să zboare. Însă înțelegerea depinde de oferirea Poloniei, în schimb, a unor F-16 de fabricație americană, o operațiune complicată de faptul că multe dintre aceste avioane sunt promise Taiwanului, unde Statele Unite au interese strategice mai mari.      

Liderii polonezi au spus că nu există un acord și sunt în mod clar îngrijorați de modul în care ar oferi avioane de luptă Ucrainei și dacă acest lucru i-ar face o nouă țintă a rușilor. Statele Unite spun că sunt deschise la ideea schimbului de avioane.

„Nu pot să vorbesc de o cronologie, dar pot să vă spun că o analizăm foarte, foarte activ”, a declarat duminică, secretarul de stat Antony Blinken, în timpul vizitei în Moldova. O altă țară non-NATO, ca și Ucraina, despre care oficialii americani se tem că ar putea fi următoarea pe lista lui Putin pe care să le readucă în sfera de influență a Moscovei.

 

Grupurile de lobby și firmele de avocatură lucrează gratuit pentru Kiev

 

Iar la Washington, grupurile de lobby și firmele de avocatură care odinioară au taxat guvernul ucrainean pentru serviciile lor lucrează acum gratuit, ajutând guvernul lui Zelenski să preseze pentru mai multe sancțiuni împotriva Rusiei.

Covington & Burling, o firmă importantă de avocatură, a depus o moțiune pro bono în numele Ucrainei, la Curtea Internațională de Justiție.

Este, din multe puncte de vedere, un efort mai complex decât transportul aerian de la Berlin acum trei sferturi de secol. Berlinul de Vest era un teritoriu mic cu acces aerian direct. Ucraina este o țară întinsă de 44 de milioane locuitori din care Biden a retras toate forțele americane în efortul de a evita să devină un „co-combatant” în război, un termen legal care guvernează cât de departe pot merge Statele Unite în a ajuta Ucraina, fără să fie considerat în conflict direct cu o Rusia cu arme nucleare.

Dar, pe măsură ce armele intră și dacă eforturile de a interveni în comunicațiile și rețelele de computere rusești escaladează, unii oficiali americani de securitate națională spun că au presimțirea că un astfel de conflict este din ce în ce mai probabil. Definițiile legale americane a ceea ce înseamnă intrarea în război nu sunt definițiile lui Putin, a avertizat un înalt oficial american de securitate, vorbind sub condiția anonimatului, pentru New York Times,

Putin a avertizat sâmbătă că orice națiune care ar încerca să impună o zonă de excludere aeriană deasupra Ucrainei va „participa la conflictul armat”. Ministerul rus al Apărării a emis duminică o declarație prin care avertizează țările NATO precum România, să nu permită ca bazele lor să fie folosite ca refugiu sigur pentru avioanele forțelor aeriene ucrainene. Dacă vor face acest lucru, se spune, orice „utilizare ulterioară împotriva forțelor armate ruse poate fi considerată ca implicare a acestor state într-un conflict armat”.

 În urmă cu două decenii, când forțele americane au început să intre în Irak, generalul David H. Petraeus a întrebat: „Spune-mi cum se termină asta?”. În cazul Ucrainei, a spus un înalt oficial american, întrebarea care rezonează la Casa Albă este mai degrabă: „Spune-mi cum să nu fim absorbiți de un conflict între superputeri”.

La 48 de ore după ce Biden a aprobat transferul de arme din stocurile militare americane pe 26 februarie, primele transporturi, în mare parte din Germania, soseau pe aerodromurile de lângă granița cu Ucraina, au spus oficialii.

Armata a reușit să transfere rapid aceste transporturi cu ajutorul avioanelor de transport C-17 ale Forțelor Aeriene și alte avioane de marfă către unele baze în țările vecine Ucrainei, în special în Polonia și România.

Totuși, efortul de reaprovizionare se confruntă cu provocări logistice și operaționale grele.

„S-a închis fereastra pentru a face lucruri ușoare pentru a-i ajuta pe ucraineni”, a declarat generalul-maior Michael S. Repass, fost comandant al forțelor de operațiuni speciale ale SUA în Europa.

Oficialii americani spun că liderii ucraineni le-au spus că armamentul american și al altor țări care îi sprijină face diferența pe câmpul de luptă. Soldații ucraineni înarmați cu rachete antitanc Javelin, lansate de pe umăr, au atacat de mai multe ori în ultima săptămână, un convoi lung de kilometri de camioane de aprovizionare și blindate rusești, ajutând la oprirea înaintării terestre a Rusiei, în timp ce se apropie de Kiev, au declarat oficialii Pentagonului. Unele dintre vehicule sunt abandonate, au spus oficialii, deoarece trupele ruse se tem să stea în convoi atunci când tancurile de alimentare cu combustibil sunt vizate de ucraineni, declanșând bile de foc.

Convoiul a fost, de asemenea, atacat de mai multe ori, în locuri diferite de-a lungul coloanei, de o altă armă furnizată de un stat membru NATO. Dronele turcești înarmate Bayraktar TB2, pe care armata ucraineană le-a folosit pentru prima dată în lupta împotriva separatiștilor susținuți de ruși în estul Ucrainei, în octombrie anul trecut, vânează acum tancuri și alte vehicule rusești, au declarat oficiali americani.

„Toți am fost extraordinar de impresionați de cât de eficient au folosit forțele armate ucrainene echipamentele pe care le-am pus la dispoziție”, a declarat Laura Cooper, principalul oficial politic al Pentagonului în Rusia.

„Kremlinul a fost, de asemenea, surprins de acest lucru și de modul în care au încetinit înaintarea Rusiei”.

Chiar și vremea a fost de partea armatei ucrainene în primele zile ale războiului. Vremea rea din nordul Ucrainei a blocat câteva avioane și elicoptere rusești să atace, a declarat un înalt oficial al Pentagonului. Multe vehicule rusești care au părăsit drumurile principale pentru a evita convoiul blocat au rămas blocate în noroi, făcându-le mai vulnerabile la atac, au spus oficialii.

 

Un război în spațiul cibernetic e abia la început

 

Una dintre trăsăturile ciudate ale conflictului de până acum este că acoperă toată gama războiului, vechi și modern. Tranșeele săpate de soldații ucraineni în sud și est arată ca scene din 1914. Tancurile rusești care înaintează prin orașe evocă Budapesta anului 1956. Dar bătălia din zilele noastre, la care majoritatea strategilor se așteptau să marcheze primele zile ale războiului — atacul asupra rețelelor de calculatoare, rețelelor electrice și sistemelor de comunicații — e abia la început.

Oficialii americani spun că acest lucru se datorează parțial muncii ample depuse pentru a întări rețelele Ucrainei după atacurile rusești asupra rețelei sale electrice în 2015 și 2016. Dar experții spun că acest lucru nu poate explica totul. Poate că rușii nu s-au străduit foarte mult de la început să își păstrează activele în rezervă. Poate că o contraofensivă condusă de americani – o parte din ceea ce generalul Paul M. Nakasone, șeful Comandamentului Cibernetic și al Agenției Naționale de Securitate, numește o doctrină a „angajării persistente” în rețelele globale – explică cel puțin o parte din absența.

Oficialii guvernamentali spun că operațiunile cibernetice în curs, care au fost mutate în ultimele zile de la un centru de operațiuni din Kiev într-unul din afara țării, sunt unele dintre cele mai clasificate elemente ale conflictului. Dar este clar că echipele de cybermisiune au urmărit câteva ținte familiare, inclusiv activitățile GRU, operațiunile de informații militare ale Rusiei, pentru a încerca să le neutralizeze activitatea. Microsoft a ajutat, elaborând patch-uri în câteva ore pentru a elimina programele malware pe care le detectează în sistemele neclasificate.

Toate acestea sunt un teritoriu nou când vine vorba de întrebarea dacă Statele Unite sunt un „co-combatant”. Prin interpretarea americană a legilor conflictelor cibernetice, Statele Unite pot întrerupe temporar capacitatea rusă fără a conduce la un act de război; invaliditatea permanentă este mai problematică. Dar, după cum recunosc experții, atunci când un sistem rusesc se prăbușește, unitățile ruse nu știu dacă este temporar sau permanent, sau chiar dacă Statele Unite sunt responsabile.

În mod similar, împărtășirea informațiilor secrete este periculoasă. Oficialii americani sunt convinși că armata și agențiile de informații ale Ucrainei sunt populate cu spioni ruși, așa că au grijă să nu distribuie informații brute care ar dezvălui surse. Și ei spun că nu transmit informații specifice care să le spună forțelor ucrainene cum să urmeze anumite ținte. Îngrijorarea este că acest lucru ar oferi Rusiei o scuză pentru a spune că luptă cu Statele Unite sau cu NATO, nu cu Ucraina.