În lumina sărbătorii. Ziua Sfântului Ștefan

 * în fiecare an, în cea de-a treia zi de Crăciun, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin * el și-a sacrificat viața în numele credinței și a fost unul dintre primii diaconi selectat de Sfinții Apostoli

Cea de-a treia zi de Crăciun, deși mai liniștită, păstrează ecourile sărbătorilor ce au transformat casele și inimile oamenilor. Este o zi care poartă o semnificație aparte, dedicată Sfântului Ștefan, primul martir al creștinătății, un simbol al credinței, curajului și iubirii necondiționate.

În această zi, bisericile din toate colțurile țării devin locuri de reculegere. Lumânările aprinse răspândesc o lumină caldă, iar icoana Sfântului Ștefan, purtând imaginea unui tânăr cu o coroană strălucitoare, amintește tuturor despre sacrificiul său suprem. Este momentul în care creștinii își îndreaptă gândurile către valorile adânc înrădăcinate ale iertării și ale unității.

Povestea martirului, o sursă de inspirație

Sfântul Ștefan, ales de Apostoli ca arhidiacon al primelor comunități creștine, este o figură emblematică a istoriei creștine. Tânăr și plin de înțelepciune, el a fost martor la evenimentele cruciale ale creștinismului – Învierea, Înălțarea și Pogorârea Duhului Sfânt. Predica sa, plină de curaj, a provocat mânia fariseilor, dar și admirația celor ce l-au ascultat. Condamnat pe nedrept, el și-a acceptat soarta cu o iubire divină, iertându-i pe cei ce l-au ucis, asemenea lui Iisus Hristos.

Simbol al curajului și al iertării, Sfântul Ștefan ne arată calea reconcilierii și a dăruirii de sine, valori care răsună profund în zilele de sărbătoare.

Tradiții și obiceiuri care unesc comunități

Această zi este marcată prin ritualuri care păstrează vie legătura cu trecutul. Pomenirile pentru cei trecuți în neființă, în special pentru cei pierduți în circumstanțe tragice, sunt parte integrantă a sărbătorii. În biserici, preoții binecuvântează pachetele cu mâncare pregătite de credincioși și le împart celor nevoiași, un gest care simbolizează dăruirea de sine și grija pentru aproapele.

Un obicei aparte este prepararea „Pâinicilor Sfântului Ștefan,” făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, modelate în forme rotunde și unse cu miere. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele ce au curmat viața sfântului, sunt sfințite la biserică și împărțite copiilor săraci. Este un gest mic, dar profund, care leagă trecutul de prezent prin dulceața tradiției.

În unele sate, se obișnuiește ca o icoană a Sfântului Ștefan să fie adusă în casă, ca un semn de protecție și binecuvântare, mai ales pentru cei care se confruntă cu probleme de sănătate sau cu conflicte nerezolvate.

Numele care poartă o moștenire

În această zi, numele „Ștefan” capătă o strălucire deosebită. Derivat din grecescul „Stephanos,” însemnând „coroană” sau „ghirlandă,” el este purtat cu mândrie de peste 422.000 de români. Pentru aceștia, sărbătoarea este dublă: un prilej de a celebra atât Crăciunul, cât și ziua numelui.

Reflecția unei zile sacre

Cea de-a treia zi de Crăciun, dedicată Sfântului Ștefan, este un moment de liniște și reflecție. Este ziua în care bucuria sărbătorilor capătă o dimensiune mai profundă, o chemare la iubire, iertare și reconectare cu valorile spirituale. În liniștea serii, când colindele răsună mai încet, iar lumina stelelor pare mai clară, poveștile despre viața și sacrificiul Sfântului Ștefan devin o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi.

Sărbătoarea nu doar încheie ciclul festiv al Crăciunului, ci aduce o notă de lumină caldă, un moment de recunoștință și un îndemn la împăcare. Este o zi care, prin povestea sa, continuă să insufle speranță și să transforme inimile, an de an.

Maura ANGHEL