Clopoțeii de Crăciun și vibrația digitală. Povestea preotului în Era Revolut și WhatsApp
Dimensiune font:
* în liniștea Ajunului de Crăciun, sunetul clopoțeilor preotului rămâne un simbol al lucrurilor care contează cu adevărat: conexiunea umană, credința și apartenența la o comunitate * începând cu zgomotul interfoanelor sau de notificările telefoanelor mobile, acest sunet are puterea de a ne întrerupe rutina cotidiană și de a ne reaminti de valorile care ne unesc * Crăciunul, în esența sa, înseamnă mai mult decât daruri sau mese îmbelșugate - este o chemare spre suflet, spre rădăcini și spre Dumnezeu
Pe ulițele satelor din jurul Iașului, sunetul clopoțeilor preotului anunță sosirea Ajunului Crăciunului. Este o imagine care își are rădăcinile în veacuri de tradiții: un părinte cu traista plină de tămâie, calendarul bisericesc în mână și o colindă pe buze. Fiecare pas al său pe poteca îngustă este însă provocat astăzi nu doar de frig sau oboseală, ci și de schimbările unei lumi moderne care încetinește din ce înce mai puțin pentru obiceiurile de odinioară.
La oraș, preotul apasă la interfon, de unde primește răspunsuri variate, dar majoritatea impersonale: „Nu suntem acasă!” sau, mai surprinzător, „Ne puteți trimite binecuvântarea pe WhatsApp?”. Pentru unii locatari foarte tineri, ideea că binecuvântările și rugăciunile ar putea fi accesate online pare o soluție mai potrivită pentru ritmul vieții lor. „De ce să nu avem o aplicație cu binecuvântări? Le stocăm în cloud și le accesăm când avem timp”, spune Ionuț, manager de vânzări la o multinațională și un tip foarte ocupat. Donațiile, spun mulți, ar putea fi făcute mai ușor prin Revolut sau alte platforme financiare. „De ce să se chinuie părintele să bată atâtea uși, când tehnologia face totul mai simplu?”, se întreabă Ioana, o corporatistă de 28 de ani.
Preotul zâmbește amar: „Sosirea mea în Ajun nu e doar un gest simbolic. Este o conexiune umană, o ocazie de a aduce un mesaj spiritual direct și personal. Tehnologia poate ajuta, dar nu poate înlocui apropierea dintre oameni”.
Lumânări aprinse și liniște sufletească
În sate, unde clopoțeii preotului sunt încă primiți cu bucurie, tradiția rămâne vie. În casele simple, luminate de focurile din sobe, oamenii așteaptă cu emoție momentul. Tanti Maria, o bătrână care locuiește singură într-o casă din Horlești, își amintește de alte timpuri: „Când venea părintele, parcă simțeai cu adevărat că e Crăciunul. Aduceai colacul, aprindeai lumânarea și te rugai pentru liniște în suflet”. La sate, sosirea preotului este mai mult decât o tradiție. Este un moment de comunitate, o amintire vie a credinței și a valorilor transmise din generație în generație. Fiecare cuvânt rostit și fiecare rugăciune au un impact profund, încărcat de semnificație.
Era tehnologiei
Biserica nu este deloc desprinsă de realitățile moderne. Multe parohii au început să folosească rețelele sociale pentru a ajunge la tineri, postând videoclipuri cu mesaje de binecuvântare sau chiar liturghii în direct. Și platformele financiare moderne sunt deja utilizate de unii preoți pentru a facilita donațiile. „Trebuie să ne adaptăm, dar fără să pierdem esența. Prezența fizică, cuvântul rostit față în față, acestea nu pot fi înlocuite de nici o tehnologie. Oamenii au nevoie de atingere, de privire, de conexiune reală”, explică părintele Andrei, un preot dintr-un sat de lângă Iași. Tinerii, deși adesea grăbiți sau ocupați, nu sunt complet indiferenți la farmecul tradițiilor. „Când aud clopoțeii preotului pe stradă, îmi amintesc de copilăria la bunici”, mărturisește Radu, un IT-ist care lucrează într-un birou modern. „Parcă pentru o clipă tot stresul dispare, și îți amintești de lucrurile cu adevărat importante”.
Această dualitate, între dorința de eficiență digitală și chemarea spre rădăcini, caracterizează din ce înce mai mult societatea contemporană. Răspunsul, poate, nu este de a alege o parte sau alta, ci de a construi o punte între ele.
În liniștea unui Ajun de Crăciun, sunetul clopoțeilor preotului rămâne un simbol al lucrurilor care contează cu adevărat: conexiunea umană, credința și apartenența la o comunitate. Începând cu zgomotul interfoanelor sau de notificările telefoanelor mobile, acest sunet are puterea de a ne întrerupe rutina cotidiană și de a ne reaminti de valorile care ne unesc. Crăciunul, în esența sa, înseamnă mai mult decât daruri sau mese îmbelșugate. Este o chemare spre suflet, spre rădăcini și spre Dumnezeu.
Într-o lume care se schimbă rapid, clopoțeii preotului în Ajun continuă să vibreze nu doar prin aer, ci și în inimile celor care știu să asculte. Poate că răspunsul nu este să renunțăm la trecut sau să ne agățăm cu disperare de el, ci să-l purtăm cu noi, adaptându-l vremurilor și lăsându-l să lumineze calea în viitor.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau