Depresia postpartum - umbra nevăzută a maternității

 Într-o lume în care rețelele de socializare inundă ochii cu imagini de bebeluși zâmbitori și mame fericite, este ușor să uităm că maternitatea nu este doar momente de bucurie pură. Pentru multe femei, vine însoțită de o luptă neașteptată cu o umbră ascunsă - depresia postpartum.

În sala luminată delicat, în care un nou-născut se ghemuiește liniștit în brațele mamei, mirosul unic bebelușului creează un sentiment de conexiune unică și de iubire profundă. Din păcate, în colțul camerei, pentru unele mame, se află o prezență greu de explicat - o tristețe care înghite toate momentele frumoase și aduce neliniște, anxietate și teamă.

Elena, în vârstă de 28 de ani, a fost una dintre acele mame. „Toată lumea se aștepta să fiu în al nouălea cer. Aveam un bebeluș sănătos, un soț iubitor, dar mă simțeam ca și cum m-aș fi scufundat într-un abis”, spune femeia.

Depresia postpartum afectează până la 1 din 7 femei după naștere. Simptomele pot varia de la sentimente moderate de tristețe, până la gânduri obsesive, anxietate și chiar gânduri de auto-vătămare sau de rău față de bebeluș.

„Depresia postpartum nu este un semn de slăbiciune sau o alegere. Este o combinație complexă de factori hormonali, fizici și emoționali. Cu tratament adecvat și sprijin, majoritatea mamelor își revin complet”, explică dr Anca Dragu, medic psihiatru. Dar, pentru multe dintre aceste femei, recunoașterea și căutarea ajutorului pot fi grele. Stigmatul asociat cu sănătatea mintală, presiunea societății de a fi mame perfecte și frica de a fi judecate împiedică multe dintre ele să vorbească despre ceea ce simt.

Maria, o altă mamă care a trecut prin depresie postpartum, spune: „Mă simțeam vinovată. Credeam că sunt singura mamă care se simte așa și că am făcut ceva greșit. Dar, când am început terapia și am cunoscut alte mame cu experiențe similare, am realizat că nu sunt singură”.

Pentru a schimba această perspectivă, este vital să creștem gradul de conștientizare și să oferim resurse și sprijin mamelor. Grupurile de sprijin, terapia și, uneori, medicația pot juca un rol esențial în recuperare.

Depresia postpartum este diferită de „baby blues”

Mirela, cu părul ei brunet și un zâmbet dulce, pare ca oricare altă tânără mămică fericită, care își privește copilul cu ochi plini de dragoste. Totuși, în spatele acestei imagini idilice se ascunde o realitate dureroasă: depresia postpartum. „Te aștepți ca nașterea să fie cea mai frumoasă perioadă din viața ta”, spune Mirela, „dar pentru mine a fost începutul unui coșmar”.

După naștere, mulți factori se combină pentru a produce această stare de deprimare: modificările hormonale, lipsa somnului, stresul legat de grija nou-născutului și presiunea societății de a fi o mamă perfectă, însă mulți ezită să vorbească despre asta.

„I-am spus soțului meu că mă simt pierdută, că plâng fără motiv și că nu pot să mă conectez cu fiica mea. A crezut că este doar o fază, că va trece. Dar nu a trecut”, își amintește Mirela.

Depresia postpartum este diferită de „baby blues”, acea stare trecătoare de tristețe care poate apărea în primele zile după naștere. Semnele sale includ tristețe persistentă, sentimente de vinovăție sau inutilitate, lipsa de interes sau plăcere pentru lucrurile obișnuite, modificări ale apetitului și ale somnului și gânduri de auto-vătămare sau de rănire a bebelușului.

„Ideea că o mamă ar putea avea gânduri întunecate legate de copilul ei este tabu, dar este vital să recunoaștem și să tratăm această afecțiune pentru a proteja atât mama, cât și copilul”, a completat Alina Popescu, psiholog specializat în depresia postpartum.

Mirela a fost una dintre norocoasele care a găsit ajutor. După luni de luptă interioară, a fost direcționată către un grup de suport pentru mame cu depresie postpartum: „A fost uimitor să văd câte femei treceau prin același lucru ca mine. M-am simțit înțeleasă, nu mai eram singură”.

Ca mai toate mamele, ea a atras atenția că depresia postpartum nu este un semn de slăbiciune, ci o afecțiune medicală reală care necesită tratament și înțelegere. Prin educare și sprijin, se poate schimba povestea pentru mamele ca Mirela și pentru familiile lor.

Maura ANGHEL