Lecţii de acomodare în lumea urii

 

Un eveniment organizat zilele trecute la Iași mi-a adus în atenţie un fenomen cu care trăim zi de zi, dar pe care poate puţini dintre noi l-au conştientizat. Trăim într-o cultură a urii, după cum s-a exprimat unul dintre invitaţi, argumentând afirmaţia, deşi pentru mine nu mai era nevoie.

Mereu le purtăm de grijă altora, le cerem lucruri cărora nouă ne displac, le facem observaţie, deşi nici noi nu suntem sfinţi şi nu ne mai oprim de critici. Nimic nu ne place, totul este o catastrofă în jur, ne împiedicăm unii pe alţii să trăim şi am fi în stare inclusiv gurile de aer ale fiecăruia să le numărăm. Găsim mereu nod în papură, ne plângem de orice, nimic nu ne mai place şi poftim la covrigii de pe cozile câinilor din Spania, Italia ori alte ţări în care românii şi-au mutat casa.

Că trăim vremuri grele nu este greu de observat. Că mai nimeni nu ne ajută, la fel. Nu există politici coerente nici social, nici economic, oamenii politici au alte preocupări decât poporul, iar străinilor nu le pasă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne vărsăm fierea în fiecare secundă a vieţii noastre, că trebuie să-i strângem de gât pe toţi şi că este musai să împroşcăm venin ori de câte ori deschidem gura. Ura şi atitudinea de mahala n-au adus nimic bun, niciodată. Uşoara senzaţie de moment că ne-am eliberat nervii este acoperită, mai devreme sau mai târziu, de jena amintirii în care am vărsat ligheanul cu zoaie în capul celui de lângă noi, asta dacă ne pasă, sau de o mocirlă în care vom fi aruncaţi de către cei pe care tocmai i-am scuipat.

Răul plătit cu răutate înzecită ne transformă doar în nişe fiinţe care văd viaţa ca pe o arenă şi nu-i bine. Nu-i uşor să întorci celălalt obraz, dar nici nu trebuie. Este suficient să faci un schimb de roluri cu cei de lângă tine, să îţi imaginezi cum ar fi să trăieşti viaţa lui, apoi să faci o comparaţie. Aşa poate vom vedea mai uşor că nu suntem atât de sărmani pe cât ne place să ne plângem de milă, vom constata că avem familii frumoase, prieteni buni şi că suntem sănătoşi, stare pe care mulţi dintre noi şi-o doresc.

Viaţa este suma clipelor pe care le trăim, a greşelilor pe care le facem, a împlinirilor noastre şi a deciziilor pe care le luăm zi de zi. Este o sumă a alegerilor şi trăim ceea ce atragem prin atitudinile noastre.

Dacă nu ne merge bine cu siguranţă am greşit când am făcut unele lucruri, când am luat unele hotărâri şi dacă vrem să schimbăm situaţia, este bine să facem o reevaluare a trecutului. Nu-i uşor fiindcă astfel ne vom pune faţă în faţă cu orgolii peste care nu am putut trece, cu vorbele urâte pe care le-am aruncat celor din jur, cu lacrimile pe care le-am strivit în colţul ochilor atunci când partenerii ne-au arătat cât de puţin le pasă de noi, deşi nu mai pridideau cu laudele şi cu alte cuvinte mieroase. Lecţii de acomodare în lumea urii trebuie să luăm şi să oferim în fiecare zi. Asta dacă vrem să înţelegem cât de rău ne facem atunci când ne încredem prea mult în alţii şi mai puţin în forţele noastre.

Maura Anghel