Denumire stiintifica marar:

Anethum graveolens Fam. Umbelifere

Denumire populara marar:

crop, chimen, marar, marariu, mărar de grădină, mărar tare, mărariu, mărăraş, mărariu, morar, morariu.

Proprietati terapeutice marar:

- mararul este bun pentru amenoree (absenţa ciclului menstrual), anorexie, boli ale căilor urinare, boli de inimă,

- colici de orice natură,dismenoree (ciclu menstrual neregulat şi dureros)

- hemoroizi, sterilitate la femei

- hipoplazie mamară ( pentru afavoriza creşterea în volum a sânilor), menopauză prematură, adjuvant în hirsutism, indigestie, digestie grea

- insomnii, alăptare, meterorism, disfuncţii ale gladelor cortico-suprarenale şi fenomene conexe cu acestea

- combaterea stărilor de vomă şi a spasmelor digestive precum şi în bolile urinare.

- mărarul este o plantă cu acţiune de intensitate mare, mai ales la nivel endocrin.

- are un efect puternic şi extremde favorabil asupra femeilor cu o vitalitate mai scăzută sau care se confruntă cu o estompare a caracteristicilor feminine.

Contraindicatii marar:

- in cazul afecţiunilor cauzate de excesul de hormoni estrogeni (chisturi ovariene şi/saumamare), tumori, histerectomie recentă, în cazul bolilor grave “de sistem“ LES, poliartrită reumatoidă, sclerodermie, scleroză multiplă, etc. În cazul fetiţelor în vârstă mai mică de 14 ani (considerată a fi vârsta lacare se instalează caracterele sexuale secundare).

- in cazul menstrelor abundente şi/sau lungi, va fi folosit cu prudenţă şi evitat în perioada menstruală

Tratamente naturiste cu marar

- seminţe de mărar se vor măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua de 3 ori pe zi câte o linguriţă din acest praf cu 10 minute înainte de mese. Se va ţine puţin sub limbă după care se va înghiţi cu puţină apă. Este unul din cele mai eficiente tratamente în foarte multe din afecţiunile de mai sus. Util chiar şi în sughiţul persistent care va trece imediat.

- ceai de marar dintr-o linguriţă de seminţe de mărar care se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi preferabil să se consume înainte de mese. Se poate face un tratament de lungă durată.

- decoct din 2-3 linguriţe de marar care se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se poate folosi 3 căni pe zi perioade lungi.

Extern:

- se poate face decoct din plantă sau seminţe în funcţie de gravitatea afecţiunii putându-se pune 2-3 linguriţe la o cană de apă. Se vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate aplica extern.

- 50 g de marar se vor pune la 250 ml oţet şi se lasă timp de 8 zile agitând de mai multe ori pe zi. Se aplică la pete, pistrui sau în diferite afecţiuni ca bătături sau mâncărimi de piele.

- se poate folosi cu multe alte plante în combinaţie lucru care face ca aceste tratamente să fie foarte eficiente.

- tinctură de marar – este preferabil să se facă din seminţe pentru că este mai eficientă. Se va lua pentru aceasta 50 g de seminţe măcinate fin cu râşniţa de cafea. Se va pune peste acestea o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând zilnic de mai multe ori pe zi. Se va strecura după această perioadă şi se va pune în sticluţe de capacitate mai mică, care se pot închide ermetic.

- se poate lua o linguriţă din această tinctură în diluţie cu puţină apă de 3 ori pe zi.

- vin – se va lua un litru de vin alb de bună calitate în care se va pune 20g de seminţe de mărar măcinate. Se va lăsa timp de 8 zile după care se va strecura. Se va putea administra câte 50ml de trei ori pe zi, chiar în cure de lungă durată

Mararul in traditia populara

Decoctul seminţelor se dădea copiilor contra durerilor de stomac. În ţinutul Argeşului, se credea că ar fi bun pentru vindecarea umflăturilor la stomac. Ceaiul din tulpinile florifere se folosea în bolile aparatului urinar. Ceaiul de mărar amestecat cu sulfină se bea la guturai cu tuse. Decoctul frunzelor se întrebuinţa contra durerilor la urechi, iar ceaiul se lua contra durerilor de cap.

Rădăcina de molotru şi mărar se punea la căpătâi, ori se bea decoctul contra insomniilor. Ceaiul din seminţe se lua contra astmului cardiac, iar ceaiul sau decoctul părţilor aeriene, în bolile de inimă şi contra arteriosclerozei. Sămânţa pisată se dădea copiilor pentru limbrici. Femeile care nu aveau lapte fierbeau păsat cu sămânţă de mărar şi beau zeama.