Mituri despre migrene în care ar trebui să nu mai crezi

 

Migrena este o durere de cap comună, care este asociată cu boli vasculare și poate fi tratată. Toate acestea nu sunt adevărate. Cefaleea și migrenele nu sunt sinonime. Migrena este doar unul dintre diagnosticele incluse în Clasificarea internațională a durerilor de cap . În total sunt aproximativ 200. Sunt împărțiți în două grupuri mari: primară (cefaleea este o boală independentă) și secundară (cefaleea este un simptom al altei boli, cum ar fi sinuzita, hemoragia intracraniană, tumoarea cerebrală). Există multe nume pentru durerile de cap secundare, dar statistic, după cum spune neurologul Kirill Skorobogatykh, durerile de cap primare sunt mai frecvente: 90% față de 10%. Grupul de dureri primare include aproximativ 20 de afecțiuni, dar în 99% din cazuri apar doar două: migrenă și cefalee de tensiune.… Spunând „migrenă”, medicii se referă nu numai la durerea de cap, ci și la tendința persoanei de a se produce.

Migrena apare din cauza problemelor cu vasele de sânge sau gâtul
Înțelegerea profanului, o astfel de explicație are sens: în timpul unui atac, se pare că capul izbucnește literalmente din interior, teoriile despre încălcarea fluxului venos de sânge din creier sau compresia unui nerv sau a unei artere în gât arată logic. Din aceleași presupuneri au procedat medicii, începând să investigheze migrenele. Dar acum era posibil să înțelegem că aceste atacuri sunt cauzate de alte motive.

Migrenele necesită un diagnostic atent.
Cel mai adesea, pacienții cu migrenă vin la un neurolog cu un imens dosar de studii: RMN anual, ultrasunete ale vaselor gâtului, EEG și REG. Și toate nu au nicio valoare de diagnostic. Am aflat deja că diagnosticul „migrenă” nu este asociat cu gâtul și vasele de sânge și se face în conformitate cu anumite plângeri ale pacienților. Căutarea unor cauze suplimentare duce doar la supra-diagnosticare.

Migrenele sunt doar dureri de cap.
În timpul unui atac, pacientul este preocupat nu numai de durere, ci și de greață, vărsături, lumină și fobie sonoră. Și unii oameni încep să simtă apropierea unui atac cu câteva ore sau chiar cu câteva zile înainte de a începe.