VIDEO – Glanda pineală și „al treilea ochi” – Secretul suprem ascuns de oamenii de rând

Dimensiune font:

| 30-04-2017 18:08

Civilizațiile antice știau de existența glandei pineale și îi cunoșteau importanța deosebită. Astăzi se vorbește puțin despre glanda pineală și motivele pentru care oamenii din vechime îi venerau importanța.

Glanda pineală sau epifiza, cunoscută și ca „al treilea ochi”, este o formațiune de formă conică din creier, responsabilă pentru secreția de melatonină și cu rol fundamental în reglarea somnului și a stării de veghe.

Localizată în centrul creierului, glanda pineală ocupă un spațiu foarte mic între cele două emisfere. În urmă cu mii de ani, egiptenii și alte civilizații avansate îi cunoșteau importanța crucială.

Astăzi, însă, informația disponibilă publicului larg fost curățată de orice urmă de esoterism, iar epifiza este văzută ca un simplu „motoraș” biologic, ca oricare altă parte a corpului. Rolul său covârșitor pentru eforturile fiecărui individ de atingere a potențialului maxim este astăzi aproape necunoscut și foarte puțin studiat.

Glanda pineală ar putea fi cheia înțelegerii simbolului egiptean antic Ochiul lui Horus

Glanda pineală a fost văzută mult timp drept portalul care face legătura între lumile fizică și spirituală, cele două planuri în care trăim concomitent cu toții.

Când este activată glanda pineală, omul are acces la o stare de beatitudine și iluminare și își conștientizează potențialul de a pune în practică orice produs al minții sale. Tehnicile de activare a glandei pineale includ yoga și meditația.

Glanda pineală, portalul spre alte dimensiuni

Glanda pineală era cândva văzută și ca un vehicul pentru călătoriile spre alte dimensiuni, clasificate astăzi în laboratoare drept „dedublare astrală” (ori „proiecție astrală”) sau „vedere la distanță” și împinse în categoria „fenomenelor paranormale” (cuvânt-cheie savant pentru formula „nu le înțelegem, nu ne batem capul cu ele”).

Aceste subiecte ar putea părea puerile și nedemne de luat în seamă, dacă nu am ști că agențiile guvernamentale au fost în ultimii ani deosebit de interesate de potențialul militar ofensiv al acestor abilități, pe care le-au studiat în amănunt în proiecte care au fost foarte bine finanțate. (Numai Pentagonul a cheltuit 20 de milioane de dolari în zece ani de studii.)

Însă nu doar guvernele și centrele de studii americane și-au arătat interesul pentru potențialul glandei pineale. Guvernul rus și anumite organizații obscure au cochetat, de asemenea, cu ideea deosebit de atrăgătoare de exploatare a potențialului practic nelimitat al minții umane. Rezultatele reale sunt, bineînțeles, inaccesibile publicului.

Strat de minerale depus pe glanda pineală, în principal din cauza ingerării de fluoruri. Foto: Phytoactive.net

De cele mai multe ori, varianta oficială a fost că programele de acest gen au fost sistate din lipsă de rezultate sau pentru că aplicațiile practice nu au fost cele dorite. Firește, s-ar putea spune că motivația închiderii programelor de cercetare („din lipsă de rezultate”) este legitimă.

Dar să spui că nu ai obținut rezultate după ce ai studiat zeci de ani un fenomen sau proces (finanțând anual proiectul) mai poate fi interpretat și ca o bătaie de joc la adresa gândirii critice a omului de rând.

Se intră într-o buclă închisă și birocratică a absurdului: dacă nu a funcționat după un an, de ce ai continuat proiectul alți nouă ani?

Și mai interesant este că anticii cunoșteau cum să descătușeze potențialul celui de-al treilea ochi și uilizau mai multe metode și tehnici pentru a dobândi controlul asupra minții și acțiunii altor oameni în lumea fizică. Bun, dar de ce nu mai reușim acest lucru astăzi? Iată o întrebare interesantă, care merită un răspuns.

Este foarte probabil ca potențialul adevărat al grandei pineale să fie blocat de fluor și fluorura de sodiu (citiți despre mai multe despre asta în studiul realizat de Harvard – bazat pe cercetări și date reale, nu „teorii ale conspirației”). Intrăm în contact în fiecare zi cu aceste substanțe (din pasta de dinți), iar glanda pineală le absoarbe ca un burete, ceea ce provoacă dezechilibre în organism.

Și dacă a fost identificat posibilul principal inamic al celui de-al treilea ochi, să încercăm să înțelegem și cum funcționează cel mai important aliat al epifizei: dimetiltriptamina (DMT).

„Al treilea ochi” se deschide cu DMT – cel mai puternic halucinogen natural

Psihiatrul Rick Strassman a fost unul dintre pionierii în domeniul efectelor substanțelor halucinogene asupra minții umane. Cercetările sale s-au concentrat pe DMT, cea mai puternică substanță psihoactivă care se găsește în natură.

„Am ajuns să studiez DMT pentru că acest compus este secretat de corpul uman în mod natural. Am descoperit că sursa DMT este misterioasa glandă pineală, un organ minuscul, situat în centrul creierului. Medicina modernă știe foarte puține despre rolul acestei glande, dar ea are o istorie foarte bogată. Descartes, de exemplu, credea că glanda pineală este „locul unde sălășluiește sufletul” și tradițiile mistice au așezat glanda pineală în centrul practicilor spirituale.” – Rick Strassman

Vă invit să descoperiți mai multe despre legătura directă DMT – al treilea ochi citind cartea dr. Rick Strassman – DMT: Molecula spiritului. Cercetările revoluționare ale unui doctor asupra biologiei experiențelor mistice și din pragul morții.

Condus spre DMT de epifiză, doctorul Rick Strassman a administrat dimetiltriptamină unui grup de aproape 60 de voluntari, între anii 1990 și 1995. Rezultatele fascinante pe care le-a obținut sunt greu de acceptat de către medicina occidentală și viziunea tradițională asupra lumii (pentru că le contrazic filosofia).

Totuși, aceste rezultate au fost înregistrate și nu pot fi contestate. Pe baza lor, Strassman a scris ulterior bestsellerul amintit mai sus, care a stat la baza unui documentar la fel de fascinant, pe care vă invit să îl urmăriți în continuare.