Educație pe două viteze. Meditațiile private afectează egalitatea de șanse în educație

 * într-un sistem educațional în care performanța școlară devine un criteriu definitoriu pentru viitorul fiecărui elev, meditațiile private au ajuns să fie mai mult decât o opțiune – ele sunt, pentru mulți, o necesitate * ceastă soluție personalizată, concepută să aducă excelență, ridică o întrebare fundamentală: în ce măsură contribuie meditațiile private la egalitatea sau inegalitatea de șanse în educație?

Datele recente arată că aproape jumătate dintre elevii din România beneficiază de meditații private în timpul anilor de școală. Scopurile variază – unii își doresc o pregătire mai solidă pentru examenele naționale, alții încearcă să-și îmbunătățească performanțele pentru a ajunge la licee și facultăți de top. Însă costurile, care pot varia între 50 și 150 de lei pe oră, îi exclud din start pe copiii din familii cu venituri mici.

Maria, elevă în clasa a opta dintr-o comună din județul Vaslui, spune că și-ar dori să facă meditații la matematică, materia la care simte că rămâne în urmă. „Mama lucrează cu ziua, iar tata e plecat în străinătate. Abia ne ajung banii pentru rechizite. Profesorii ne spun că trebuie să facem meditații dacă vrem note bune, dar pentru mine e imposibil”, explică ea cu ochii plecați.

În același timp, Tudor, elev de gimnaziu dintr-un cartier select din București, urmează meditații la trei materii diferite. „E foarte util. Meditațiile îmi dau mai multă încredere și mă ajută să înțeleg mai bine decât la școală,” spune el.

Cine beneficiază cu adevărat?

Meditațiile, în esență, nu sunt rele – ele oferă o atenție personalizată și o abordare adaptată fiecărui elev. Cu toate acestea, accesul diferențiat la aceste resurse creează o prăpastie tot mai adâncă între cei privilegiați și cei din familii defavorizate.

Sociologul Ana Ionescu explică fenomenul: „În loc să compenseze lipsurile din sistemul educațional, meditațiile au ajuns să accentueze inegalitățile. În orașele mari, copiii au acces la o gamă largă de profesori bine pregătiți, în timp ce în mediul rural, meditațiile sunt aproape inexistente”.

Statisticile confirmă că elevii care fac meditații au șanse semnificativ mai mari de a intra la licee de top și la facultăți de prestigiu. Însă acest lucru lasă în urmă mii de copii care, din cauza situației financiare, nu pot ține pasul cu colegii lor.

Probleme sistemice și soluții posibile

Un alt factor ce contribuie la popularitatea meditațiilor este calitatea inegală a predării în școlile de stat. Profesorii, supraaglomerați și slab plătiți, nu pot oferi întotdeauna suportul necesar fiecărui elev. Această realitate alimentează o piață neoficială a meditațiilor, estimată la miliarde de lei anual.

„Trebuie să lucrăm la baza problemei”, spune Andrei Popescu, un expert în politici educaționale. Soluția pe termen lung este creșterea calității educației din școli, nu dependența de meditații. Salarii mai mari pentru profesori, formare continuă și investiții în infrastructură școlară ar putea reduce decalajele actuale.

De asemenea, programele de sprijin educațional pentru copiii din medii defavorizate ar putea face diferența. Inițiativele precum after-school-urile gratuite, meditațiile oferite de voluntari sau bursele pentru performanță pot contribui la echilibrarea șanselor.

Cine plătește prețul inegalității?

Pe termen lung, efectele acestei inegalități în accesul la meditații private se resimt nu doar asupra elevilor rămași în urmă, ci și asupra societății în ansamblu. O forță de muncă mai puțin calificată, pierderea talentelor și perpetuarea cercului vicios al sărăciei sunt doar câteva dintre consecințele unui sistem educațional rupt.

„Educația ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu”, concluzionează Ana Ionescu. Pentru moment, meditațiile private sunt o oglindă a inegalităților din societate – o resursă valoroasă, dar accesibilă doar celor care și-o permit.

Această realitate ar trebui să ridice semnale de alarmă pentru toți factorii de decizie din domeniul educației. Până atunci, Maria și mulți alți copii ca ea rămân la marginea unei lumi în care succesul pare să fie din ce în ce mai mult o chestiune de bani, nu doar de muncă și ambiție.

Maura ANGHEL