Femei care schimbă satul. Antreprenoarele ce cultivă vise

 * în sate unde timpul pare să fi uitat să alerge, dincolo de ogoarele întinse și gardurile din lemn scorojit, femei cu mâini muncite și vise neobișnuit de mari sfidează tradiția * ele nu doar că trăiesc în inima comunităților conservatoare, dar le și transformă, încetul cu încetul, prin forța propriului exemplu * sunt antreprenoare rurale, pionieri ai schimbării în locuri unde normele sociale par adesea de neclintit

Pe o vale ascunsă între dealuri, la Tăcuta, Ioana, o tânără de 35 de ani, a construit un mic imperiu al gastronomiei tradiționalei. Crescută într-o familie unde rolurile erau bine definite – bărbatul mergea la câmp, iar femeia avea grijă de casă – ea a îndrăznit să viseze altfel. Într-o zi, inspirată de lecturile despre beneficiile mierii naturale, a cumpărat doi stupi din economiile sale modeste. „La început, sătenii râdeau de mine. Ziceau că apicultura e pentru bărbați, că femeia nu poate să se descurce singură cu roiurile de albine”, povestește ea cu un zâmbet melancolic. Dar nu s-a lăsat descurajată. Cu răbdare și cu sprijinul unui mentor găsit online, a învățat totul despre albine. În cinci ani, stupina ei numără acum 150 de familii de albine, iar mierea produsă sub brandul său ajunge în piețele din orașele mari. Provocările n-au lipsit: „La început, era greu să-mi conving familia că pot face asta. Mama îmi spunea să nu mă expun atât de mult, să mă limitez la ce știam deja. Dar acum e mândră, chiar mă ajută”.

Grădina de lavandă

La marginea Oglinzi, în mijlocul unei întinderi care odinioară fusese doar pășune, Maria, o femeie de 40 de ani, și-a creat o grădină de lavandă care pare să fi fost ruptă dintr-o poveste. Totul a început când, vizitând o prietenă din Franța, Maria a văzut cum planta mov poate transforma o simplă bucată de pământ într-un magnet pentru turiști. „La început, soțul meu a crezut că e o idee nebunească, dar am avut un instinct că poate merge”, spune femeia. S-a lovit însă de neîncrederea localnicilor și de lipsa de sprijin financiar. „Banca nu voia să-mi acorde credit pentru că nu aveam garanții solide. Am vândut o parte din animalele pe care le aveam pentru a putea cumpăra butași”.

Astăzi, grădina ei atrage turiști din toate colțurile țării, care vin să admire lanurile înflorite și să cumpere săculeți cu lavandă sau ulei esențial. Maria organizează ateliere pentru alte femei interesate de afaceri mici, fiind o susținătoare înflăcărată a antreprenoriatului feminin: „Dacă noi nu ne ajutăm una pe cealaltă, cine o va face?”.

Provocări și speranțe

Femeile antreprenoare din zonele rurale nu se confruntă doar cu lipsa infrastructurii și a resurselor financiare, ci și cu bariere culturale greu de depășit. „Uneori, cea mai mare piedică vine din comunitate. Mentalitatea că femeia trebuie să rămână în umbră este încă foarte puternică”, spune Ioana.

Cu toate acestea, sprijinul organizațiilor non-guvernamentale și accesul la cursuri de formare profesională le-au oferit multora oportunitatea de a se dezvolta. Maria crede că schimbarea vine din micile gesturi: „Dacă o singură fată din sat vede ce am făcut eu și își dă seama că și ea poate, atunci știu că am făcut ceva bine”. Aceste femei sunt mai mult decât antreprenoare. Ele sunt modele, surse de inspirație și simboluri ale rezilienței într-un peisaj care începe să înflorească, la propriu și la figurat, datorită curajului lor. Dincolo de munca lor, transmit un mesaj clar: schimbarea începe acolo unde visele întâlnesc voința de a lupta. Maura ANGHEL