Noul teren de joacă. De la șotron la realitate virtuală

 * de ani buni, joaca s-a retras din fața blocului și a pătruns în hub-uri moderne, centre comerciale, cafenele tematice și săli de escape room * asta este noua realitate: orașul ca teren de joacă * părinții duc copiii la VR gaming, iar multe cluburi sunt spații de joacă smart, cu elemente senzoriale și aplicații mobile care monitorizează mișcarea

Pe străzile Iașului, între blocurile comuniste și cafenelele cu prize USB, joaca trăiește o dublă viață. E când cu cretă pe asfalt, când cu ochelari VR. E nostalgia șotronului și adrenalina unui escape room.Tot mai mulți ieșeni redescoperă ludicul – fie că au 7, 17 sau 37 de ani. Joaca, odinioară apanajul curților dintre blocuri, devine acum o cultură urbană, o formă de interacțiune, un mod de a rămâne viu într-un oraș aflat în continuă transformare.

 Pe trotuarul crăpat al străzii Pantelimon Halipa, din cartierul Nicolina, încă se mai zăresc urme de cretă: un pătrat stângaci și câteva cifre conturate timid. Două fetițe, în treninguri roz fosforescent, sar în ritmul unui șotron refăcut de bunici. În același timp, la doi pași, într-un apartament dintr-un bloc gri, un grup de băieți testează o versiune beta de Minecraft VR, în care și-au recreat propriul cartier „E mai mișto să construim parcul cum vrem noi. În viața reală, n-ai voie să tai copacii sau să pui un tobogan unde vrei”, spune Alex, 16 ani, elev la Liceul Waldorf. În alt colț de Iași, într-un hub de gaming cu lumină ambientală și pereți pictați cu graffiti digital, se joacă un altfel de șotron: cel al enigmelor și codurilor. Escape room-urile iau amploare. De la mistere egiptene la salvarea planetei, adolescenții și adulții își testează creativitatea, logica și... răbdarea.

Cum se schimbă ideea de joc într-un oraș unde tehnologia crește odată cu generațiile?

„Copiii încă vor joacă, dar forma ei s-a schimbat. Cei mici preferă tabletele, cei mari – realitatea virtuală. Dar dacă le dai un pic de context și libertate, tot la jocuri tradiționale se întorc. Important e să le oferim spații pentru ambele lumi”, spune Irina M., învățătoare la o școală din Iași. În curtea școlii, în pauze, un grup de elevi se joacă „prinselea”, iar alții mai mari urmăresc o aplicație de mobil care le sugerează ascunzători în timp real. Realitate augmentată aplicată pe curtea școlii. În timp ce profesorii sunt intrigați și părinții ușor speriați, copiii râd. Și asta e tot ce contează.

Tradiția și tehnologia nu trebuie să se excludă. Ele pot colabora. Copiii au nevoie de mișcare, de joacă fizică, dar și de provocări cognitive. Jocurile digitale pot stimula atenția, strategia, lucrul în echipă — dacă sunt alese corect. De altfel, multe școli ieșene au integrat în curriculum activități de tip gamification: badge-uri, punctaje, niveluri — toate inspirate din mecanismele jocurilor. Elevii nu mai învață doar prin repetiție, ci și prin misiuni, provocări și... distracție.

Joaca în spațiul urban: de la bloc la mall

Joaca a ieșit din fața blocului și s-a mutat în spațiile comerciale. În noile spații de co-working și biblioteci interactive, jocul are forme surprinzătoare: boardgames, escape rooms, console și simulatoare. Cluburile de joacă urbană – unele deschise și pentru adulți – oferă seri tematice, maratoane de jocuri și ateliere de storytelling pentru copii. „Joaca nu e pierdere de vreme, ci o formă de învățare și descoperire. Avem adolescenți care, în loc să meargă la cinema, vin la noi să joace Settlers of Catan sau să învețe să creeze propriile lumi virtuale. Mulți se întrec în a aranja vestitul cub Rubik”, spune Ionuț, coordonatorul unui club.

În Iașul de azi, copilăria nu s-a pierdut. S-a adaptat. S-a suit pe bicicletă electrică, s-a logat pe o platformă de gaming educativ, s-a ascuns în spatele unui avatar, dar a rămas ceea ce era: o formă de libertate. Și de legătură — între oameni, generații, lumi.

Așa că, data viitoare când vezi un copil care pare absorbit de un ecran, întreabă-l ce joacă. S-ar putea să descoperi că, de fapt, e la un pas de a salva orașul într-un joc în rețea... și că se distrează, în felul său, la fel de mult ca tine, atunci când săreai coarda în spatele blocului.

 

Teona SOARE