Cele Zece Porunci – Legea scrisă în piatră care a modelat conștiința omenirii

De-a lungul mileniilor, oamenii au căutat repere clare între bine și rău. În mijlocul deșertului, în sunet de tunet și vuiet de munte, s-au născut cele Zece Porunci – un set de reguli care nu și-au pierdut niciodată puterea.

Într-un colț arid al lumii, la poalele Muntelui Sinai, o istorie scrijelită în piatră a traversat timpul și a devenit piatra de temelie a moralei în marile religii monoteiste: iudaismul, creștinismul și islamul. Povestea celor Zece Porunci este, în același timp, un episod de revelație divină și o lecție de civilizație transmisă prin veacuri.

Cum au apărut cele Zece Porunci
Potrivit tradiției biblice, cele Zece Porunci (sau Decalogul) au fost revelate de Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai, după ce poporul evreu a fost eliberat din robia Egiptului. Momentul este descris în Cartea Exodului și este unul dintre cele mai dramatice din Vechiul Testament. Moise urcă muntele, învăluit de nori și sunet de trâmbițe, și primește cele două table de piatră scrise „cu degetul lui Dumnezeu”.

Evenimentul marchează începutul unui legământ sfânt între Dumnezeu și poporul Său. Tablele nu conțin doar legi civile sau rituale, ci norme morale universale – valabile dincolo de un popor, o epocă sau o religie.

Care sunt cele Zece Porunci
Formula clasică a celor Zece Porunci diferă ușor între tradițiile religioase (iudaică, catolică, protestantă sau ortodoxă), dar esența rămâne aceeași. Iată o versiune simplificată și clară:

Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.  Respectă unicitatea divinității.

Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a celor din cer sau de pe pământ. Nu transforma credința într-o idolatrie.

Să nu iei numele Domnului în deșert. Respectă sacrul, nu-l folosi ușor.

Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Ai nevoie de repaus, rugăciune și reflecție.

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. Familia este rădăcina respectului.

Să nu ucizi. Viața este sfântă.

Să nu comiți adulter. Fidelitatea dă consistență iubirii.

Să nu furi. Respectă ce este al altuia.

Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. Adevărul e o formă de dreptate.

Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Invidia distruge din interior.

De ce sunt importante și azi
Într-o lume în continuă schimbare, cu reguli fluide și valori în reinterpretare, cele Zece Porunci rămân un fel de busolă morală. Ele nu impun un mod de viață anume, ci trasează limitele care păstrează vie demnitatea umană: să nu rănești, să nu minți, să nu iei ce nu e al tău, să nu disprețuiești părinții sau pe cei din jurul tău.

Mai mult, aceste porunci sunt printre cele mai vechi forme de lege morală scrisă care au influențat dreptul penal, codurile etice și chiar constituțiile moderne. De la ideea de odihnă săptămânală, la respectul față de părinți, multe dintre ele au trecut granițele religiei și au devenit valori culturale.

Ecoul lor în prezent
În școli, în familie, în tribunale sau în biserici, principiile Decalogului răzbat, adesea indirect, în comportamentele pe care societatea le așteaptă: onestitate, loialitate, respect. Într-o epocă a relativismului moral, revenirea la simplitatea celor Zece Porunci poate fi, paradoxal, o formă de progres spiritual.

Din vârf de munte până în adâncul inimii umane, cele Zece Porunci nu au fost doar legi. Au fost un dar. Un dar scris în piatră, dar menit să fie păstrat în carne vie: în conștiința fiecăruia. 

Maura ANGHEL