Lunga vară a vrajbei noastre

Varianta audio:

 

Dan M.BREZULEANU

 

Schimonosiţi de invidie şi cu sufletele pline de grija banilor ţării, câţiva papugii care au înfeudat vieţile oamenilor din „centrul geografic al Moldovei” s-au apucat, marţi, în cea mai ghinionistă zi a săptămânii, să cârpească vechi conspiraţii.

Complotul e vechi, ura... aşişderea. Chiar şi personagiile. Cu coatele roase odinioară pe la cursurile răucucernicilor lor stăpâni - oameni dedicaţi, ca şi ei, gangsterismului politic -, aceştia n-au urmărit altceva decât să mai arunce o mână de paie pe focul unei meşteşugite controverse. Iar cerbicia cu care asemenea personaje caută să demonstreze că cifra unu e mai mare decât cifra doi ne arată proporţiile dezastrului pe care ni l-a pregătit o clasă politică prăfuită, care nu ştie, nu poate şi nici măcar nu vrea să ţină pasul cu vremurile.

În cazul nostru, un fost ministru rămas în conştiinţa naţiunii ca un sforar fugărit nu doar de procurorii antidepravare, ci şi de camarazii din partid, si-a făcut vânt, marţi de dimineaţă, şi cu îndărătnicirea proverbială a emis o nouă judecată de poznaş. „Ora exactă a traficului rutier de marfă și al transporturilor de persoane se va da, în Moldova, de la Bacău!”, susţine sfătosul ex-guvernant, actual comisar al poporului de pe Bistriţa.

Şi ca vorbele goale să îmbrace nu hainele logicii, ci doar greutate politică, un alt medelnicer de conjunctură, alergat şi el, cândva, dar mai moale, de procurorii antişarlatinism, a bătut cu pumnul în masă: „Dacă suntem chibzuiți și gândim pragmatic, încercând să adecvăm scopurile la mijloacele de care dispunem în mod real, vom înțelege, cu toții, că Moldova nu va avea niciodată 3-4 autostrăzi cum fără temei clamează guvernarea liberală: dacă vrem să avem, în timpul vieților noastre, o autostradă către Moldova aceasta nu va fi decât Bacău - Brașov”.

Bacăul este un oraş ochios, cu oameni înțelepți, care au progresat prin forţe proprii, feriţi de păcatul discriminării, de laudă şi de înfumurare, iar știrea că pe acolo îşi fac veacul şi ignoranţi de joasă speţă demonstrează nimic altceva decât faptul că inteligenţa nu este contagioasă.

Prostiţi şi lăsaţi pradă şovăielii că măcar aritmetica ar mai fi ceea ce, odinioară, câte un domn Trandafir mai explica pe la şcolă, oamenii nu vor face coadă la alte argumente. Şi nici măcar nu este vina lor, ci mai curând a unor politicieni de aici, din adevărata capitală a Moldovei, care nu reuşesc, de zeci de ani, să (şi să se) convingă că „doi este mai mare decât unu”, iar politica este o ştiinţă la fel de importantă precum aritmetica.  

Cu nasul pe sus, agățat de damful unor autostrăzi iluzorii, sorocite eşecului pe care toată lumea îl cultivă pe aceste meleaguri, politicienii ieşeni şi-au abandonat idealurile, seduşi cu multe păcate, dar mai curând cu arginţii unor pensii mai speciale decât ei înşişi.

Sunt mediocri, neînzestraţi cu aura oamenilor de stat, dar plini de ifose şi păreri. La fel cu cei pe care, odinioară, îi descria sinistrul Hrușciov: „Politicienii sunt la fel, peste tot – promit să construiască câte un pod chiar şi acolo unde nu curge vreo apă”. Cu singura diferenţă că ai noştri, mai nesăţioşi, promit taman reversul: promit câte o apă fără poduri, care să ne separe, definitiv! Asta ne e soarta, ăştia sortiţii.

Vara de dinaintea alegerilor s-a înfierbântat şi pare a fi al naibii de dură. Din nefericire, va fi o vară lungă. Una a vrajbei noastre.