Niște formațiuni sub forma unor coloane de piatră, impunătoare și ciudate, împânzesc peisajul deșertic din nord-estul Bulgariei, în apropierea orașului Varna. În unele zone, stâlpii de piatră seamănă cu niște copaci pietrificați. În alte zone, coloanele sunt înfășurate în până la cinci straturi de calcar. Mulți cunosc aceste formațiuni sub denumirea de Pobiti Kamani, ceea ce se traduce prin „piatra lucrată cu ciocanul”.

Alții le denumesc „Pietrele care stau în picioare”, „Pădurile de piatră”, „Pădurea fosilă” sau „Deșertul de piatră”.

Pietrele care stau în picioare

De-a lungul coastei bulgare a Mării Negre, se află 18 situri geologice cu stâlpi de piatră, întinse pe o suprafață de 43 de kilometri pătrați. Fiecare sit are un număr diferit de coloane sau straturi de coloane, îngrămădite unele peste altele.

Poate cel mai interesant sit se află într-o carieră din Beloslav, unde sunt vizibile cinci straturi de coloane, cimentate între ele cu calcar.

Privind peisajul oferit de Pobiti Kamani, ai putea crede că oamenii au cioplit coloanele și le-au așezat pe pământ, ca și cum ar fi vrut să construiască un templu grecesc. Însă stâlpii nu sunt lucrați de mâna omului.

Sunt coloane naturale de calcar, care s-au format în recifurile unei mări care a existat în zonă în timpul eocenului. Unii dintre acești stâlpi sunt goi pe dinăuntru, alții nu.

Coloanele variază între trei și zece metri înălțime și au o lățime cuprinsă între doi și opt metri. Au o vechime aproximată de geologi la 50 de milioane de ani.

De aproape 200 de ani, cercetătorii lansează diverse ipoteze cu privire la modul în care au luat naștere aceste coloane.

Prima teorie – Palatul ciclopilor mitici

Prima documentare a acestor formațiuni îi aparține unui arheolog rus, Victor Tepliakov, care a sosit în Varna în timpul Războiului Ruso-Turc din 1829. El a descris structurile ca fiind niște „coloane de templu sau palat”.

Tepliakov credea că structurile misterioase ar fi putut aparține unei populații antice de ciclopi. Totuși, arheologul a luat în considerare și faptul că structurile s-ar fi putut forma în mod natural.

A doua teorie – Copaci pietrificați

Un alt cercetător, Dzhambazov Margos, credea că stâlpii erau, de fapt, copaci care au putrezit în apa mării și s-au transformat în piatră.

Totuși, această teorie nu explica existența coloanelor dispuse în straturi. De aceea, ea fost ulterior infirmată.

A treia teorie – Stâlpii, formați în urma unei scurgeri de gaz metan

Teoria dominantă cu privire la formarea Pobiti Kamani este că o cantitate mare de gaz metan a ieșit la suprafață prin niște guri de ventilație de pe fundul mării. Apoi, susțin adepții teoriei, bacteriile au oxidat metanul, transformându-l în carbonat de calciu.

Astfel, în jurul metanului care se ridica la suprafață s-au format aceste coloane. În cele din urmă, marea a secat, iar coloanele au rămas.

Mini-atoli?

Însă, în lucrarea „Recifurile din Eocen de la Varna, din nord-estul Bulgariei” (2014), doi cercetătorii bulgari prezintă o serie de argumente împotriva teoriei gazului metan.

Ei propun, în schimb, ipoteza conform căreia algele și bacteriile s-au calcifiat în timpul procesului de formare a unor mini-atoli. În timp, spun ei, de acești atoli s-au atașat și alte organisme.

Apoi, un proces complex a cauzat creșterea pe verticală a atolilor. Cei doi cercetători cred că stâlpii erau, la început, plini cu nisip. Progresiv, nisipul ar fi dispărut, dând coloanelor aspectul unor tuburi goale.

Conservarea Pobiti Kamani

Încă din 1937, zona este protejată. UNESCO vrea să includă situl pe lista patrimoniului universal. Pe de altă parte, cercetătorii ar vrea ca Pădurea de Piatră să devină un geoparc național și european, deoarece oferă multe oportunități pentru cercetarea științifică.

Pe lângă mediul deșertic unic, unde trăiesc numeroase animale, precum și specii de plate pe cale de dispariție, pădurea de piatră Pobiti Kamani este unică în lume.