„În lipsa elementelor de bază în ale învățatului este greu să faci educație”

Dialog cu conf. univ. dr. Mihaela Ivancia, prodecanul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul Universității pentru Științele Vieții Iași

Alimentația este aspect esențial pentru sănătatea și bunăstarea tuturor, de aceea educația în acest domeniu are un rol crucial în formarea viitorilor specialiști care vor contribui la îmbunătățirea calității vieții. Ei vor avea nevoie nu doar de
cunoștințe de specialitate, dar și de mentorat și consiliere din partea cadrelor didactice. Acest tip de implicare nu numai că îi ajută pe studenți să-și dezvolte abilitățile practice și teoretice, dar îi încurajează și să își asume roluri de lideri în domeniul lor de activitate. Despre toate aceste detalii am discutat cu dialog cu conf. univ. dr. Mihaela Ivancia, prodecanul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul Universității pentru Științele Vieții Iași.
- Ați fost reconfirmată de curânnd în funcția de prodecan al unei importante facultăți din cadrul Universității pentru Științele Vieții, vă bucurați și de o nouă postură ca și cadru didactic. Cum vă simțiți având în vedere recentele tale realizări academice și profesionale?
- Realizările despre care vorbim înseamnă gradul didactic de conferențiar universitar și cel de prodecan cu activitatea didactică și cu studenții la Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din Universitatea pentru Științele Vieții Iași. Ambele au însemnat și înseamnă foarte mult și m-au bucurat în aceeași măsură. Pentru activitatea de prodecan cred că au contat celelate două mandate în care am început câteva proiecte pentru studenți și pentru activitatea didactică și sunt încântată că pot să le continuu și să încep altele pe care mi le-am propus și pe care deja le-am discutat cu noua conducere a facultății și universității. Pentru titlul de conferențiar am așteptat mulți ani, poate chiar prea mulți, și mi l-am dorit știind că pot face față provocărilor acestei poziții academice. În concluzie, ca să răspund întrebării, mă simt extraordinar de bine și împlinită fiindu-mi recunoscută munca, dar și foarte obosită!
„Viitorul tinerilor este, de fapt, viitorul meu, al nostru”
- Care credeți că sunt cele mai mari provocări în educarea și îndrumarea studenților în domeniul ingineriei produselor alimentare?
- Educarea tinerilor noștri este cu aceleași probleme și chiar provocări ca la toți ceilalți de vârsta lor. Sunt niște copii (așa cum îi alint eu!) extraordinari, fiecare în felul său, dar care, din păcate, nu știu cum să își folosească mintea. Este foarte greu să reușești să îi ții într-un dialog în care trebuie să își folosească logica, memoria, cunoștințele, să facă tot felul de conexiuni pentru că ei nu au acest exercițiu. Cred că sistemul acesta de a face portofolii pentru câte o notă nu este cel mai util pentru ei. În plus, mintea trebuie antrenată, inclusiv prin memorarea unor lucruri. În lipsa acestor elemente, de bază, în ale învățatului, este greu să faci educație. Repet, ei sunt capabili de lucruri mărețe, din discuțiile cu ei îmi dau seama că pot foarte multe, doar că le lipsește baza. Nu aș vrea să supăr pe nimeni dintre colegii din preuniversitar generalizând, dar, din păcate, cei mai mulți sunt în situația pe care am descris-o. Este foarte adevărat că sunt și studenți care au un bagaj de cunoștințe foarte bogat, dar ei sunt excepțiile care reprezintă bucuria momentului!
- Ce aspect al lucrului cu studenții vă bucură cel mai mult și vă face să vă simțiți împlinită?
- (zâmbește cald) Ooooo, sunt multe aspecte care mă bucură! În primul rând mă bucură când îi văd atenți și receptivi și participă la dezbaterile la care îi provoc. Mă bucur teribil când mă provoacă intelectual, atunci când vin cu soluții, atunci când își exprimă curiozitățile și mai ales când recunosc că au venit la școală și spun „astăzi am mai învățat ceva nou”! Felul acesta al lor de recunoaștere, că au mai învățat ceva nou, îmi dă satisfacția muncii împlinite și bine făcute.
- Cum reușiți să creați legături puternice cu studenții dvs?
- Fără a considera că mă alint, dar oare chiar am creat astfel de legături? Încă simt că mai trebuie să lucrez la mine pentru a fi în pas cu studenții mei, în așa fel încât să înțeleagă că școala și, implicit, eu, profesorul, nu le suntem dușmani, dar nici nu putem fi în relații nerespectuoase. Este printre primele lucruri pe care le transmit studenților noștri, că respectul reciproc și dialogul trebuie să stea la baza relațiilor noastre. Dacă aceste două lucruri sunt înțelese și acceptate, atunci putem construi o relație cadru didactic-student sănătoasă și solidă. Întotdeauna am considerat că parteneriatul acesta este unul avantajos pentru ambele părți: ei mă învață să mă adaptez la noua societate, eu îi ajut să se descopere și să realizeze ce pot face cu tot ce acumulează în școală.
„Cred în onestitate, corectitudine și nepărtinire”
- Există vreun moment special cu un student care a rămas întipărit în memorie și care v-a inspirat în munca de cadru didactic universitar?
- Momente speciale am în fiecare serie nouă. Sunt multe și este greu să aleg doar unul. Cert este că de la fiecare dintre aceste situații am învățat câte ceva. De exemplu, mi-a spus un student că ținuta mea cernită îl împiedică să se concentreze la ce predau! O studentă a reacționat la o glumă, pe care eu o considerasem nevinovată, dar care pe ea, fiind într-un moment emoțional delicat, a afectat-o. Am avut o studentă care venea cu micuța ei copilă la ore fiindcă nu avea cu cine să o lase acasă. Am întâlnit studenți despre care se spunea că sunt incapabili de lucruri bune, or eu lucrasem cu ei în tot felul de proiecte în care erau brilianți. Mai sunt multe de povestit și mai ales mai sunt multe din care eu am învățat câte ceva, pornind de la cum să mă îmbrac când merg în fața lor și până la cât de atentă trebuie să fiu la stările lor.
- Care sunt valorile dvs personale și cum se reflectă acestea în modul în care vă implicați în educație?
- Valorile pe care eu le promovez și în care cred sunt onestitatea, corectitudinea, nepărtinirea, respectul față de ceilalți și încrederea în oameni!
- Ce vă motivează să vă implicați în viitorul tinerilor?
- Viitorul tinerilor este, de fapt, viitorul meu, al nostru. Nu pot fi indiferentă la ce se întâmplă cu ei și, totodată, mi se pare un gest egoist să îi las să se lovească de niște ziduri fără să le arăt că există uși. Îmi place să lucrez cu tinerii, îmi place să cred că am o contribuție la schimbat mentalități și la găsit drumuri. Eu cred că ajutându-i pe ei nu putem să ne plângem că „ăștia tineri” duc lumea de râpă! În plus, nimeni nu a sărăcit din a oferi!
„Femeile pot fi dure în aceeași măsură în care și bărbații pot fi empatici”
- Cum vedeți rolul femeilor în conducerea academică și în promovarea unei abordări mai sensibile și mai empatice în facultate?
- Am fost mulți ani președinte la o organizație de femei și această experiență mi-a dovedit că rolul lor, în orice domeniu, este exact același cu al bărbaților. Ar trebui să se obișnuiască toată lumea că există egalitate de gen, că și femeile pot fi dure în aceeași măsură în care și bărbații pot fi empatici, că și femeile pot lua decizii responsabile așa cum și bărbații pot greși în conducere. Până când nu vor fi convinși că suntem la fel de bune ca bărbații și până nu se uită de misoginism, va fi greu să considerăm că suntem o societate modernă și echitabilă. Oricât de multe legi ar fi de discriminare pozitivă (despre care eu nu am o părere bună) în favoarea femeilor, cel mai greu va fi cu încrederea societății în femei.
- Sunteți implicată și în multe proiecte caritabile. Ce v-a atras în această direcție?
- Proiectele caritabile sunt pentru mine o floare care anunță primăvara: este de bine, dar nu este suficient. De fiecare dată când mă implic în astfel de proiecte, îmi dau seama cât sunt de neputincioasă și cât de mult mă doare că nu pot face mai mult. Am avut ocazia să întâlnesc mai multe persoane aflate în diferite situații de risc, economic sau social și am înțeles că și ele au exact aceleași griji și nevoi ca toți ceilalți. Pentru unii mă întreb cât de mult le folosește ce fac eu pentru ei, iar pentru alții sunt convinsă că o mână întinsă înseamnă extraordinar de mult. Dar și pentru unii și pentru ceilalți, mi se pare că nu e suficient. De aceea am încercat, ca și dvs, să atrag atenția asupra nevoilor persoanelor acestora.
- Ce planuri de viitor are femeia Mihaela Ivancia? Dar profesionistul?
- Am ajuns la experința și la vârsta la care nu îmi mai fac planuri! Iau fiecare moment al zilei și fiecare eveniment cu aceeași bucurie și cu aceeași recunoștință. Sper doar să îmi dea Dumnezeu putere să reușesc să mai fac câte ceva bun!
A consemnat Maura ANGHEL

„Încă simt că mai trebuie să lucrez la mine pentru a fi în pas cu studenții mei, în așa fel încât să înțeleagă că școala și, implicit, eu, profesorul, nu le suntem dușmani, dar nici nu putem fi în relații nerespectuoase. Este printre primele lucruri pe care le transmit studenților noștri, că respectul reciproc și dialogul trebuie să stea la baza relațiilor noastre. Dacă aceste două lucruri sunt înțelese și acceptate, atunci putem construi o relație cadru didactic-student sănătoasă și solidă. Întotdeauna am considerat că parteneriatul acesta este unul avantajos pentru ambele părți: ei mă învață să mă adaptez la noua societate, eu îi ajut să se descopere și să realizeze ce pot face cu tot ce acumulează în școală” - Conf. univ. dr. Mihaela Ivancia