Metode de recompensare a angajaților – Trecut versus prezent

 

Poză de Israel Andrade pe Unsplash.com

 

În mediul profesional din deceniul actual, recompensarea angajaților reprezintă o componentă esențială a gestionării resurselor umane și a menținerii angajaților motivați și implicați. Cu toate acestea, abordările tradiționale de recompensare pot fi învechite și, astfel, poate fi necesar ca acestea să fie adaptate la noile tendințe și nevoi ale forței de muncă. 

 

Află care sunt metodele învechite și moderne de recompensare a angajaților

 

Recompensarea financiară – „așa da” și „așa nu”. Recompensarea angajaților cu bonusuri și creșteri salariale reprezintă o metodă tradițională și eficientă de motivare, dar aceasta poate fi învechită atunci când nu este aplicată în mod just și echitabil. De exemplu, oferirea unor bonusuri consistente și creșteri salariale în funcție de performanță este o practică din categoria „așa da”, care încurajează angajații să-și depășească în mod constant obiectivele. În schimb, acordarea unor bonusuri discreționare sau creșteri salariale nedrepte poate crea resentimente și demotivare în rândul angajaților.

 

Flexibilitatea la locul de muncă – „așa da” și „așa nu”.  Oferirea de flexibilitate în ceea ce privește programul de lucru și locul de desfășurare a activității este o metodă modernă și eficientă de recompensare a angajaților. Angajații apreciază posibilitatea de a-și gestiona singuri programul și de a lucra de acasă, atunci când este posibil. Această flexibilitate poate îmbunătăți echilibrul între viața personală și profesională și poate crește satisfacția și angajamentul lor. În contrast, lipsa de flexibilitate și imposibilitatea de a adapta programul de lucru poate duce la frustrare și nemulțumire în rândul angajaților.

 

Recompense non-financiare – „așa da” și „așa nu”.  Oferirea de beneficii non-financiare, cum ar fi tichetele de masă sau cardurile de cadouri, este o metodă modernă și eficientă de recompensare a angajaților. Spre exemplu, cardurile de la Pluxee pot fi utilizate pentru a răsplăti angajații pentru eforturile lor și pentru a-i motiva să atingă obiectivele stabilite, deoarece oferirea de tichete de masă poate facilita accesul angajaților la mese sănătoase și echilibrate în timpul programului de lucru. În schimb, lipsa acestor beneficii sau oferirea lor în mod neadecvat poate afecta în mod negativ moralul și satisfacția angajaților.

 

Motivarea și recunoașterea performanței – „așa da” și „așa nu”.  Motivarea și recunoașterea performanței reprezintă aspecte esențiale ale recompensării angajaților în era modernă. Oferirea de feedback pozitiv și apreciere pentru realizările angajaților poate consolida legăturile lor cu organizația și poate crește nivelul lor de implicare și satisfacție. De asemenea, stabilirea unor obiective clare și relevante, împreună cu oferirea de oportunități de creștere și dezvoltare personală, poate stimula angajații să-și depășească limitele și să-și maximizeze potențialul. În contrast, ignorarea sau minimalizarea performanțelor angajaților sau aplicarea unor standarde inechitabile poate duce la demotivarea și scăderea satisfacției angajaților. Prin urmare, recunoașterea și motivarea corespunzătoare a performanței reprezintă cheia succesului în recompensarea angajaților într-o eră a competitivității crescute.

 

În concluzie, recompensarea angajaților este o componentă esențială a gestionării resurselor umane și trebuie să fie adaptată la nevoile și preferințele actuale ale forței de muncă. Metodele tradiționale de recompensare pot fi eficiente atunci când sunt aplicate corect, dar acestea pot fi și învechite sau demotivante atunci când nu sunt ajustate la noile tendințe și cerințe ale angajaților. Prin adoptarea unor abordări moderne, cum ar fi oferirea de flexibilitate în locul de muncă și de beneficii non-financiare personalizate, organizațiile pot crea un mediu de lucru pozitiv și motivant pentru angajații lor, contribuind la creșterea angajamentului și performanței acestora.