Tulburările de alimentație ale adolscenților sunt determinate genetic

 * adolescența, acea etapă tumultuoasă a vieții, vine adesea cu schimbări profunde și provocări emoționale * printre cele mai alarmante afecțiuni care își fac loc în această perioadă sunt tulburările de alimentație – o realitate tăcută, dar devastatoare, care transformă hrana dintr-o nevoie fundamentală într-un teren minat

Incidența tulburărilor de alimentație între adolescenți a crescut îngrijorător, iar consecințele lor nu sunt doar fizice, ci și profunde la nivel psihologic. Cu rate de mortalitate ridicate și impact major asupra calității vieții, aceste afecțiuni psihiatrice se nasc adesea din comportamente alimentare aparent inofensive, dar care escaladează rapid spre forme patologice. Studiile scot în evidență trei factori majori ce contribuie la aceste comportamente: restricționarea cognitivă, consumul alimentar necontrolat și consumul alimentar emoțional.

Restricționarea cognitivă – efortul deliberat de a reduce aportul caloric – poate să pară o strategie de menținere a greutății, dar se dovedește adesea o punte spre episoade de mâncat compulsiv. Consumul alimentar necontrolat, declanșat de factori precum contextul social sau impulsurile de moment, amplifică riscurile, în timp ce mâncatul emoțional, ca reacție la stres sau emoții negative, creează un cerc vicios de vinovăție și auto-sabotaj.

Moștenirea genetică și arhitectura creierului

Un rol semnificativ în declanșarea acestor tulburări îl joacă genetica. Cercetările arată că predispoziția genetică spre un indice de masă corporală ridicat, influențată de polimorfisme multiple, poate favoriza dezvoltarea comportamentelor alimentare anormale. În paralel, maturarea cerebrală – mai ales în zonele responsabile de controlul impulsurilor și răspunsul la recompensă, precum cortexul prefrontal și striatul – este diferită între cei cu obiceiuri alimentare sănătoase și cei care se confruntă cu tulburări alimentare.

Aceste descoperiri subliniază complexitatea mecanismelor prin care creierul și bagajul genetic modelează alegerile alimentare. Simptomele psihopatologice de tip internalizare, cum ar fi anxietatea și depresia, dar și cele de tip externalizare, precum hiperactivitatea, joacă un rol premorbid, amplificând riscurile și perpetuând ciclurile disfuncționale.

Lumină asupra viitorului: studiul IMAGEN

O perspectivă revelatoare vine din studiul publicat în Nature Mental Health, care analizează longitudinal conexiunile între comportamentele alimentare, psihopatologia adolescentului și maturarea cerebrală. Eșantionul, format din aproape 1.000 de participanți din cohorta IMAGEN, oferă o imagine detaliată asupra evoluției acestor fenomene de la 14 până la 23 de ani.

Folosind tehnici avansate precum „K-means clustering”, cercetătorii au identificat grupuri cu profiluri comportamentale similare, iar analiza volumetrică și structurală a creierului a dezvăluit diferențe semnificative în regiuni cheie, precum hipocampul sau cerebelul. Rezultatele indică faptul că maturarea cerebrală și factorii genetici influențează nu doar dezvoltarea tulburărilor alimentare, ci și capacitatea indivizilor de a depăși aceste afecțiuni.

Concluziile studiului atrag atenția asupra necesarului de intervenții timpurii, adaptate specificităților fiecărui individ. Educarea adolescenților despre riscurile restricționării cognitive sau ale consumului emoțional, precum și implementarea unor strategii de suport psihologic, sunt esențiale. Integrarea informațiilor genetice și neurobiologice în programele de prevenție ar putea schimba radical traiectoria acestor afecțiuni, reducând incidența și impactul lor devastator.

Tulburările de alimentație sunt un puzzle complex, dar cu fiecare piesă pe care o adăugăm – fie că este vorba de cunoaștere genetică, neurobiologie sau psihologie – ne apropiem de o imagine mai clară a soluțiilor. Într-o lume tot mai marcată de presiuni sociale și nesiguranță, să ne amintim că puterea de a schimba destinul acestor tineri stă în înțelegerea profundă și compasiunea colectivă.

Nicoleta ZANCU