Calendar ortodox. Sfântul Filip și Lăsatul Secului. Tot ce trebuie să faci înainte de Postul Crăciunului

 

 

 

Potrivit calendarului ortodox, pe 14 noiembrie este prăznuit Sfântul Apostol Filip, sărbătoare în care are loc și Lăsatul secului, zi care anunță începutul Postului Crăciunului. În mod obişnuit, cuvântul sec din sintagme precum „lăsatul secului” sau „mâncare de sec” este înţeles ca fiind sinonim cu post. „Lăsatul secului” înseamnă începutul vremii de sec, lăsatul postului şi, chiar dacă accentul cade în primul rînd pe calitatea mîncării, oamenii trebuie să aibă grijă şi de alte aspecte.

Secul pe care îl lasă postul este seclum (saeculum), adică lumea, în sensul de obiceiuri lumeşti. Lăsatul secului este, mai întâi de toate, un îndemn la reculegere, la reînnoirea vieţii prin renunţarea la pofte şi trufie. Postul este un timp de rugăciune, de căinţă şi mărturisire a păcatelor, de înfrânare, de răbdare şi de iertare. Înfrânarea de la mâncarea „de frupt” este numai un aspect al postului şi nu mâncarea este condamnată prin post, ci necumpătarea. Postul nu este o dietă „purificatoare”, ci un act spiritual superior, acela prin care omul trebuie să analizeze valorile.

În tradiţia populară, Lăsatul sau Lăsata Secului este şi prilej de petrecere. Încă mai există obiceiul, păstrat mai ales în lumea satului, ca rudele să se întâlnească şi să petreacă în seara dinaintea primei zile de post. Toţi mesenii beau şi mănâncă pe săturate. Lăsatul Secului este şi prilej pentru unele practici magice: dacă fetele bătrâne reuşesc să ţină în această zi post negru, se spune că imediat după Paşte se vor mărita. În această zi, vrăjitoarele taie nuiele de alune, pe care le vor folosi în descântecele de dragoste.

Filipii, stăpânii lupilor

În tradiţia populară, începînd cu 10 noiembrie, timp de şapte zile, sunt celebraţi Filipii. Trei dintre ei înainte de Lăsatul Secului, iar ceilalţi patru – în primele zile din Postul Crăciunului. Se spune că Filipii au fost nişte apostoli aruncaţi într-o groapă plină cu lupi. Ca printr-o minune, ei au scăpat nevătămaţi, dovedindu-şi astfel nevinovăţia şi tăria credinţei. Altă legendă spune că Filipii au fost şase fraţi rătăcitori prin lume, ce aveau puterea de a-i poci, de a-i urîţi pe cei care nu-i cinsteau. Unul dintre ei era Filip Şchiopul şi, pentru că rămânea mereu în urma celorlalţi, era celebrat ultimul, la 21 noiembrie, de Vovidenii. El era şi cel mai greu de îmbunat, fiind mare primejdie de lupi şi accidente.

Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii în general. În unele zone se crede că lor li se supun lupii şi alte fiare sălbatice. Atunci când cineva nu le cinsteşte ziua aşa cum se cuvine, Sfântul Petru le dă voie lupilor să le atace gospodăriile. Odată cu iarna, lupii se apropie tot mai mult de sate, iar oamenii respectă şi acum vechile practici magice de apărare. Lângă coş se atârnă cîte o secure sau un topor, pentru a ţine lupii departe. Alteori, se lipea gura sobei, pentru ca tot aşa să stea închisă şi gura lupului.

Maura ANGHEL