Tradiții la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii

* în această zi, conform tradiţiei, femeile nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte pentru că nu va fi terminat niciodată * bărbaţii aruncă apă sfinţită peste vite pentru ca animalele să fie sănătoase şi stropesc grădinile şi livezile ca să fie ferite de grindină

Sărbătoarea are o istorie veche de 1.500 de ani şi evocă un miracol care datează din secolul al V-lea, pe vremea lui Leon cel Mare, înainte ca el să ajungă împărat. Potrivit legendei, în timp ce se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, a întâlnit un bătrân orb, pe care s-a oferit să-l călăuzească. Bătrânul i-a spus multe lucruri despre apele vindecătoare din pădure, ocrotite de Maica Domnului, care îi păzeau pe pustnicii ce vieţuiau în acele locuri. La un moment dat, cei doi s-au rătăcit, iar bătrânului orb i s-a făcut sete. L-a rugat pe Leon să-i aducă apă, însă acesta nu a găsit şi s-a neliniştit. La un moment dat a auzit o voce care i-a spus să nu fie îngrijorat fiindcă „apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui întunecaţi! Atunci vei cunoaşte cine sunt eu!”. Bărbatul a urmat sfatul, iar orbul şi-a recăpătat vederea. Când a văzut minunea, Leon a căzut în genunchi şi a spus „Aici este izvorul tămăduitor!”. Când a ajuns împăratul Constantinopolului, a ridicat o biserică aproape de izvor despre care se spune că există şi astăzi.

Ca de obicei, tradiţia populară impune unele ritualuri despre care se spune că trebuie respectate ca lucrurile să meargă bine. Femeile nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc un lucru de îmbrăcăminte pentru că nu va fi terminat niciodată. Bărbaţii aruncă apă sfinţită peste vite pentru ca animalele să fie sănătoase şi stropesc grădinile şi livezile ca să fie ferite de grindină. Maura ANGHEL

 

În biserici preoţii vor sfinţi apele şi vor oferi credincioşilor Agheasma Mică, cea mare fiind la Bobotează.