„Ador să mă aflu în ipostaza de a descoperi de la vârste fragede artiștii de mâine, predestinați scenei”
Dimensiune font:
Dialog cu Raluca Zaharia, dirijorul Corului de copii al municipiului Iași
„Sunt o persoană ambițioasă, loială celor care își arată dorința de a mă cunoaște, cu inițiativă, perfecționistă, dar realistă, căci accept minusurile care apar spre a fi îmbunătățite. Mă încarc în preajma celor dragi și îmi canalizez toată energia în activități care îmi aduc bucurie, precum cântul, descifrarea de partituri și căutarea de repertoriu, cititul și ...călcatul, o activitate relaxantă, care mă ajută să îmi ordonez gândurile”, spune Raluca Zaharia, dirijorul Corului de copii al municipiului Iași, care ne-a împărtășit o parte din povestea vieții ei.
- Dacă ar fi să fiți portretizată într-un tablou, cum v-ar plăcea să arătați?
- Am primit deja drept cadou din partea copiilor mei din cor un portret din care nu au lipsit anumite elemente care se pare că au devenit definitorii pentru mine în ochii celorlalți: ținuta de zână, zâmbetul nelipsit, mulțimea de voci pe care o ghidez cu bagheta-mi magică, pupitrul cu note muzicale, pianul asupra căruia mă îndrept pentru studierea partiturilor. Portretul este aproape complet, căci într-adevăr, menirea de dirijor a devenit, încă din anii de școală, un eu care întregește omul Raluca. Spun aproape complet pentru că aș mai adăuga poate ceva care să sugereze maternitatea, o latură foarte importantă pentru mine, din care învăț zi de zi răbdarea, toleranța, empatia, iubirea.
- Cine este dna Raluca Zaharia? Cum v-ați ales profesia? Ce v-a adus profesia?
- Cine este Raluca Zaharia? Sunt o persoană ambițioasă, loială celor care își arată dorința de a mă cunoaște, cu inițiativă, perfecționistă, dar realistă, căci accept minusurile care apar spre a fi îmbunătățite. Mă încarc în preajma celor dragi și îmi canalizez toată energia în activități care îmi aduc bucurie, precum cântul, descifrarea de partituri și căutarea de repertoriu, cititul și ...călcatul, o activitate relaxantă, care mă ajută să îmi ordonez gândurile.
Cum mi-am ales profesia? Profesia m-a ales pe mine. În anii de liceu, fiind foarte organizată, a răsărit ideea de a deveni contabil, astfel încât m-am gândit ca muzica să rămână un hobby. Dar MAMA a fost și este persoana care m-a determinat să îmi fructific toate calitățile artistice care au fost descoperite și șlefuite pe parcursul anilor de profesorii și persoanele care mereu au văzut în mine acel quelque chose. După un an de „rătăciri economice” la FEAA, am dat admiterea la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași unde am fost an de an bursieră și singura din generația mea admisă la dirijat. E o profesie care se însușește, se asimilează trecând un bagaj imens de informații prin filtrul propriu, prin inteligența muzicală personală. Un muzician se modelează de la vârste fragede, se dezvoltă de timpuriu într-o singură normalitate – aceea de a sluji arta.
-Am vorbit despre bucuriile artei, însă mă întreb dacă există și lucruri mai puțin plăcute...
- Arta îmbină sentimentele puternice: treci brusc de la agonie la extaz, de la bucurie la tristețe, e un carusel destinat celor cu stomacul tare. Poate aș vrea să șterg din memorie momentele de angoasă, de anxietate pe care le-am trăit din cauza presiunilor de a demonstra că sunt omul potrivit la locul potrivit.
- V-ați simțit vreodată marginalizata din cauza statutului de femeie? Ce ați făcut in acel moment? Cum v-ati ridicat?
- Fiecare om trăiește acest sentiment în urma căruia ajunge poate să se îndoiască de menirea sa, căci echilibrul uman constă, în viziunea mea, în a ne contabiliza utilitatea gesturilor și acțiunilor noastre. În ceea ce mă privește, mi-am găsit vocația și acest fapt îmi conferă o foarte mare liniște sufletească.
- Trăim într-o lume provocatoare, plină de nedreptăți. Care a fost cea mai mare nedreptate si cum i-ați făcut față?
- Nedreptăți apar la tot pasul, dar trebuie să le depășim iubindu-ne pe noi și iubindu-i pe cei din jurul nostru. Venim pe lume cu un scop și dacă îl găsim, reușim să fim în armonie cu Creatorul, cu Universul, cu Destinul. Fiecare dintre noi se naște cu o stea care luminează pe Cer. Intervin răbdarea, toleranța, iertarea, uitarea, acceptarea, continuitatea, schimbarea, inovația.
- Se vorbeste multe despre discriminarea feminină. V-ați simțit vreodată discriminată în raport cu domnii? Sau poate cu unele doamne? Cum a fost acel moment?
- Îmi place să cred că putem trăi cu toții în armonie și că putem accepta faptul că fiecare are o chemare, un rol. Modelându-mă profesional în preajma artiștilor, apreciez foarte mult calitățile native și ador să mă aflu în ipostaza de a descoperi de la vârste fragede artiștii de mâine, predestinați scenei.
- Care au fost momentele marcante în cariera dvs? La ce ați renunțat? Care este cea mai mare realizare?
- În orice carieră cred că profesionalismul este determinat atât de constanță, cât și de inovație. Cu cât reușim să întrepătrundem continuitatea cu reinventarea, cu atât devenim mai credibili în domeniul nostru de activitate. Dintotdeauna am fost sârguincioasă, atentă la detalii, muncitoare. Îmi amintesc de diminețile sau nopțile de studiu individual la flaut, la pian, la teoria muzicii, de orele interminabile din biblioteci, care mi-au adus imense satisfacții atât pe plan profesional, cât și personal. Zi de zi sunt recunoscătoare pentru faptul că sunt muzician.
- Familia, cariera, copiii... Cum ați integrat acest roluri în viața dvs? Cum ați reușit să păstrați echilibrul?
- Îi mulțumesc lui Dumnezeu că familia, cariera, copiii se întrepătrund atât de armonios, că soțul meu este un partener de viață minunat, că fetele mele sunt sănătoase, că oamenii cu care interacționez sunt implicați, dornici să le ofere copiilor lor amintiri memorabile.
- Dragoste sau carieră? Ce ați alege la un moment de răscruce?
- Din dragoste, alegerea ar fi dragostea.
- Într-o lume a divergențelor, în care domnii par să domine, ce rol va oferiți? Și de ce?
- Rolul de îndrumător pentru că deja am călăuzit zece generații de copii care au cunoscut îndeaproape lumea artei.
- Și dacă mâine ar fi să schimbați lumea, ce ați face?
- Dacă mâine aș putea schimba lumea, aș face-o prin a încuraja oamenii să se ajute unii pe alții prin aprecierea calităților celorlalți, dar și prin acceptarea propriilor limite. Dar în loc să încerc să îi schimb pe alții, încerc să mă schimb doar pe mine, să văd doar lucrurile bune din jurul meu.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau