„Credința în Dumnezeu îmi dă puterea de a privi fiecare copil cu ochii inimii”

 * dialog cu educatoarea Vasilica Damaschin, directorul Grădiniței „Sfântul Andrei” din Iași

- Ce v-a inspirat să deveniți educatoare și cum ați descoperit această vocație?

- Voca’ia de educatoare a venit treptat, ca o lumină blândă ce a pătruns în viața mea, fără a forța. În copilărie, am privit cu admirație acei oameni care aveau puterea de a modela minți tinere, de a sădi semințe de înțelepciune și curiozitate. Nu am știut imediat că aceasta va fi calea mea, dar fiecare pas pe care l-am făcut m-a apropiat de acea chemare tăcută, ca un râu ce șoptește din adâncuri, ghidându-te spre destinație. Am descoperit vocația printr-o îmbinare de întâmplări mici, dar semnificative: zâmbetul unui copil care învață ceva nou, ochii plini de curiozitate ai celor mici când îți adresează întrebări, bucuria de a fi parte din transformarea lor. Nu a fost o decizie bruscă, ci o adunare treptată de momente care mi-au arătat că am în mine o chemare de a dărui, de a ghida și de a construi punți între suflete. În fiecare zi, această vocație se împletește cu visul de a lăsa o urmă în inima fiecărui copil.

- Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în lucrul cu copiii și cum reușiți să le depășiți?

- Provocările din lucrul cu copiii de grădiniță sunt diverse și nu sunt niciodată ușor de gestionat. De la gestionarea emoțiilor lor intense, la menținerea unui echilibru între disciplină și libertatea de a învăța, fiecare zi poate aduce ceva nou. De multe ori, copiii pot fi impulsivi sau pot avea dificultăți în a se concentra, iar asta poate îngreuna activitățile educative. Pentru a depăși aceste provocări, încerc să le ofer un mediu stabil, în care să se simtă în siguranță și încurajați. Fiecare copil are ritmul lui, iar înțelegerea acestuia mă ajută să găsesc soluții adecvate. Combin răbdarea cu metode de învățare interactive și jocuri care să le capteze atenția, ajutându-i astfel să depășească obstacolele din fața lor. Comunicarea deschisă și flexibilitatea sunt esențiale pentru a face față provocărilor.

 - Aveți o amintire specială din anii petrecuți alături de copii, care v-a emoționat profund?

- Am multe amintiri care mă emoționează profund, dar pe ecranul minții îmi vine un moment special legat de un copil care, după multe zile în care se simțea nesigur și nu îndrăznea să vorbească, a reușit într-o zi să spună primul cuvânt în fața grupului. Era o reușită mică, dar plină de semnificație. Privind ochii acelui copil, am simțit o emoție imensă – nu doar pentru progresul său, dar și pentru încrederea pe care o dobândise în acel moment. A fost un moment în care am înțeles cu adevărat cât de important este să oferi sprijin și răbdare, că fiecare mică reușită este o victorie uriașă pentru acești copii. Amintirea aceea mi-a rămas în suflet ca o dovadă a impactului pe care îl poate avea răbdarea și înțelegerea asupra celor mici.

- Care considerați că este cea mai mare reușită a dumneavoastră ca educatoare?

- În calitate de educatoare, reușita mea cea mai mare constă în crearea unui mediu în care fiecare copil se simte în siguranță, apreciat și încurajat să își exprime gândurile și emoțiile. Prin răbdare și empatie, am reușit să construiesc relații de încredere cu cei mici, facilitându-le dezvoltarea personală și socială. Această abordare a contribuit la formarea unei atmosfere pozitive în clasă, unde învățarea devine o experiență plăcută și motivantă pentru fiecare copil.

„Bunătatea și dăruirea lui sunt asemenea unor rădăcini adânci care mă hrănesc și mă îndeamnă să continuu”

- Cum îmbinați viața de familie cu misiunea de educatoare și cu sprijinul pe care îl oferiți copiilor?

- Îmbinarea vieții de familie cu profesia de educatoare este un echilibru fragil, dar frumos. La grădiniță, îmi ofer întreaga energie pentru a-i ghida pe copii, iar acasă, în mijlocul copiilor mei, găsesc o altă lume, plină de iubire și învățăminte. În fiecare zi, învăț să îmi organizez timpul cu răbdare, să fiu prezentă pentru toți cei care mă vor, la grădiniță, acasă sau la Asociația „Glasul Vieții” (fondată de părintele Dan Damaschin – n.r.). Astfel, fiecare zâmbet, fie că vine de la un copil de grădiniță, de acasă sau de la un copil nevoiaș devine o reușită în sine.

- Soțul dumneavoastră, părintele Dan Damaschin, este un exemplu de dăruire și binefacere. Cum vă inspirați reciproc în această misiune?

- Soțul meu, preotul Dan Damaschin, este cu adevărat o sursă de inspirație pentru mine, iar în această misiune a educației și a dăruirii, ne susținem reciproc. Bunătatea și dăruirea lui sunt asemenea unor rădăcini adânci care mă hrănesc și mă îndeamnă să continuu, chiar și atunci când provocările par mari. De fiecare dată când ne împărtășim gândurile și trăirile, îmi dau seama că misiunea noastră este profund legată – amândoi suntem chemați să slujim cu iubire, răbdare și dăruire, fie că este vorba de copii, fie că este vorba de suflete mai mari. Deși profesiile noastre sunt diferite, scopul este același: să dăm mai departe ceea ce avem mai bun. Colaborăm, ne inspirăm și, prin cuvinte și fapte, căutăm să lăsăm o urmă de lumină în viețile celor din jur.

 - Ce înseamnă pentru dumneavoastră să educați nu doar mintea, ci și sufletul copiilor?

- Credința în Dumnezeu este fundamentul care mă susține în fiecare zi, atât la grădiniță, cât și acasă. La grădiniță, mă încurajează să fiu răbdătoare, înțelegătoare și plină de compasiune, oferindu-le copiilor un exemplu de iubire necondiționată. Credința îmi dă puterea de a privi fiecare copil cu ochii inimii, chiar și atunci când este greu, și mă învață să accept fiecare zi cu recunoștință, știind că misiunea mea este să contribui la formarea lor ca ființe bune și iubitoare. Acasă, credința mă ajută să găsesc echilibrul între muncă și familie, oferindu-mi răbdarea necesară pentru a educa și cei doi copii pe care îi mai avem acasă, doi fiind deja medici . Mă sprijină în momentele de oboseală și mă îndeamnă să fiu un model de iubire și răbdare pentru familia mea. Credința în Dumnezeu îmi aduce liniște în suflet și mă învață că, numai așa , pot depăși orice provocare.

„Copiii sunt ca niște oglinzi care reflectă ceea ce văd în jurul lor”

- Ce sfat le-ați da părinților care își doresc să își crească copiii în spiritul valorilor creștine?

- Le-aș spune părinților că cea mai importantă lecție pe care o pot oferi copiilor lor este exemplul personal. Valorile creștine nu sunt doar principii teoretice, ci trăiri cotidiene, manifestate în fapte și atitudini. Copiii sunt ca niște oglinzi care reflectă ceea ce văd în jurul lor, așa că, dacă vor să învețe despre iubire, bunătate, iertare și respect, părinții trebuie să le arate aceste lucruri în fiecare zi, prin cuvintele și gesturile lor. În plus, părinții ar trebui să le ofere copiilor un mediu de rugăciune și comuniune, chiar și în micile momente de acasă – o rugăciune înainte de masă, o discuție despre valorile creștine sau o vizită la biserică. Copiii trebuie să simtă prezența lui Dumnezeu în viața lor, nu doar să o înțeleagă la nivel teoretic. Să le arătați că iubirea divină este reală, iar prin credință, găsim răspunsuri în fața provocărilor vieții. Și, nu în ultimul rând, să fie răbdători și să își accepte copiii așa cum sunt, pentru că educația bazată pe valori nu este un proces de forțare, ci unul de însoțire, de creștere și de înțelegere continuă.

- Aveți un vis pe care nu l-ați împlinit încă, dar la care lucrați cu speranță?

- Da, am un vis care încă așteaptă să prindă contur, un vis legat de educație și de impactul pe care îl pot avea asupra celor mici. Îmi doresc să pot crea un spațiu educațional care să fie mai mult decât o grădiniță, un loc în care copiii să fie încurajați să își descopere pasiunile, talentele și să crească nu doar intelectual, dar și spiritual, ca oameni buni și iubitori. Chiar dacă acest vis este încă departe de a fi împlinit, nu-mi pierd speranța și încrederea că voi reuși.

- Ce înseamnă pentru dumneavoastră generozitatea și cum reușiți să o transmiteți mai departe copiilor?

- Generozitatea, pentru mine, este acea dăruire necondiționată, acea dorință sinceră de a oferi fără a aștepta nimic în schimb. Este un act de iubire pură, care răspândește lumină în viețile celor din jur și creează legături adânci între oameni. Generozitatea nu este doar despre a da lucruri materiale, ci despre a oferi timp, atenție, înțelegere și empatie. Încerc să transmit această valoare copiilor, mai ales prin exemplul personal. Le arăt, prin micile gesturi din fiecare zi, că generozitatea înseamnă mai mult decât a împărți. Este vorba despre a asculta, a fi acolo atunci când cineva are nevoie, a sprijini și a încuraja pe cei din jur. În activitățile de zi cu zi, le ofer ocazia să împărtășească, să ajute, să înțeleagă că fiecare act de bunătate are un impact asupra celor din jur. Prin jocuri, discuții sau chiar prin fapte mici, le explic că generozitatea vine din inimă și că este o sursă de bucurie și împlinire. Copiii sunt foarte atenți la ce facem noi ca adulți, iar când văd că dăruim din dragoste și grijă, încep și ei să aprecieze și să practice acest comportament.

 - Dacă ar fi să le transmiteți un mesaj copiilor pe care i-ați educat de-a lungul anilor, ce le-ați spune?

- Le-aș spune că îmi este dor de ei, că fiecare dintre ei este o comoară unică, cu daruri și talente speciale, și că nu trebuie să lase niciodată frica sau îndoiala să le stea în cale. I-aș încuraja să viseze și să nu se teamă de greșeli pentru că fiecare pas, chiar și atunci când greșesc, este unul spre învățătura și spre devenirea lor. Le-aș aminti că iubirea, bunătatea și respectul față de ceilalți sunt cele mai prețioase valori pe care le pot păstra în suflet. În viață, cel mai important lucru este să fii o persoană bună, să îți urmezi visurile și să nu renunți niciodată, indiferent de obstacole. Fiecare dintre voi poate schimba lumea, începeți prin a fi schimbarea pe care doriți să o vedeți în jurul vostru.

- Cum reușiți să le insuflați copiilor bucuria de a învăța și de a descoperi lumea din jurul lor?

- Încerc să le insuflu copiilor bucuria de a învăța prin a face fiecare moment de învățare o aventură. Transform învățătura într-o călătorie de descoperire, unde fiecare întrebare are un răspuns fascinant și fiecare răspuns deschide o lume nouă. Prin jocuri, activități interactive și povești captivante, le arăt că învățătura nu este o corvoadă, ci o cheie ce le deschide porțile către cunoaștere și imaginație. De asemenea, le arăt cât de minunată este lumea din jurul lor, invitându-i să observe, să întrebe și să exploreze. Fie că vorbim despre natură, știință, artă, le ofer oportunități de a învăța prin simțuri, prin experimentare și prin creativitate. Le dau încrederea că fiecare descoperire, oricât de mică, este un pas mare și o sursă de bucurie. Le arăt că învățătura este un dar ce nu se termină niciodată și că fiecare zi aduce o nouă oportunitate de a învăța și a crește. Astfel, învățarea devine o adevărată sursă de entuziasm și curiozitate pentru ei.

„Iubirea necondiționată pentru copii și pasiunea pentru educație sunt cele care transformă o simplă activitate într-un adevărat act de formare a viitorului”

 - Ce calități considerați că trebuie să aibă o educatoare pentru a face cu adevărat o diferență în viața copiilor?

- O educatoare care își dorește să facă o diferență reală în viața copiilor trebuie să fie, în primul rând, răbdătoare și empatică. Răbdarea este esențială pentru a înțelege nevoile fiecărui copil, iar empatia ajută să vezi lumea din perspectiva lor, să te conectezi cu sufletul lor și să le oferi sprijinul de care au nevoie. De asemenea, o educatoare trebuie să fie creativă și să știe cum să transforme învățătura într-o experiență plăcută și captivantă. Copiii învață cel mai bine atunci când se simt implicați activ în procesul educativ, iar creativitatea ajută la dezvoltarea unor activități care le stimulează curiozitatea și imaginația. O altă calitate importantă este capacitatea de a încuraja autonomia și încrederea în sine. O educatoare care știe să motiveze și să aprecieze fiecare mică reușită a unui copil contribuie la dezvoltarea stimei de sine a acestuia și la dorința de a învăța și a crește. Nu în ultimul rând, trebuie să fie iubitoare și dedicată meseriei sale. Iubirea necondiționată pentru copii și pasiunea pentru educație sunt cele care transformă o simplă activitate într-un adevărat act de formare a viitorului, lăsând o amprentă adâncă în sufletul fiecărui copil.

- Dacă ați putea schimba ceva în sistemul educațional pentru preșcolari, ce ați îmbunătăți și de ce?

- Aș introduce o abordare mult mai integrată, care să pună accent nu doar pe dezvoltarea cognitivă, dar și pe formarea unui echilibru emoțional și social sănătos. Primii ani din viața unui copil sunt esențiali pentru formarea acestora ca indivizi, iar educația din această perioadă ar trebui să fie mai mult orientată către dezvoltarea abilităților de viață esențiale. În primul rând, aș implementa un program extins de educație emoțională. Copiii la vârsta preșcolară sunt în plin proces de învățare a autoreglării emoționale, iar acest lucru trebuie să fie ghidat și sprijinit de educatori. Ar fi benefic să învățăm copiii să recunoască și să înțeleagă propriile lor emoții, să le exprime într-un mod sănătos și să dezvolte abilități de gestionare a conflictelor. In al doilea rând, mi-aș dori ca in fiecare grădiniță să fie un consilier școlar care sa sprijine aceste acțiuni. În al treilea rând, aș adăuga o mai mare colaborare între educatori, părinți și comunitate. Educația preșcolară nu ar trebui să fie o responsabilitate exclusivă a educatorilor, ci o misiune comună, în care părinții sunt parteneri activi. Comunicarea deschisă și continuă între educatori și părinți poate contribui mult la un plan educativ mai personalizat și la un mediu stabil și încurajator pentru copii. În plus, integrarea unor activități în comunitate ar putea ajuta copiii să înțeleagă mai bine rolul lor în lume și importanța colaborării și a responsabilității. În final, consider că educația preșcolară trebuie să fie o educație echilibrată, care sprijină atât dezvoltarea cognitivă, cât și cea emoțională și socială, poate face o diferență semnificativă în viața unui copil, pregătindu-l pentru un viitor sănătos și împlinit.

A consemnat Maura ANGHEL