„Muzica este însăși viața! Dacă am putea înțelege acest lucru, Planeta noastră ar arăta altfel”

 Susține Roxana Ota, profesor de pian la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” și unul dintre mentorii a zeci de elevi cu rezultate deosebite în muzică

Muzica clasică are o forță atemporală și va continua să înflorească. În ciuda schimbărilor din lumea noastră, oamenii vor căuta mereu conexiuni profunde și emoționale, iar muzica are puterea de a le oferi aceste experiențe. Muzica este o limbă universală și fiecare dintre noi poate găsi bucurie și înțelegere în ea, este unul dintre mesajele transmise de profesorul Roxana Ota, cu care au studiat foarte mulți elevi ale căror nume sunt pe afișele multor concerte de pian importante. Am stat de vorbă cu îndrăgitorul mentor despre muzică, despre valoarea ei în viața fiecăruia, despre harul și darul unui profesor adevărat și despre succes, care vine doar prin voință, muncă, răbdare, pasiune și Credință.

- Cum v-ați descoperit pasiunea pentru pian și când ați decis să deveniți profesor? Cine au fost mentorii dvs. și ce lecții valoroase ați învățat de la ei?

- Părinții mei și-au dorit o educație cât mai completă pentru mine și fratele meu, astfel că au inclus și lecțiile de pian în activitățile noastre încă de la o vârstă fragedă. Am început studiul pianului la 5 ani, dar nu pot spune ca a fost din start o pasiune. Plăcerea a venit pe parcurs, odată cu apariția în viața mea a unor dascăli minunați ce mi-au împărtășit cu adevărat tainele interpretării pianistice. Este vorba despre profesoara mea de la Botoșani, dna Silvia Munteanu și dna Mihaela Constantin, profesoara cu care am lucrat încă din perioada liceului, dar și pe parcursul facultății, la Iași. Cred însă că învățarea nu se oprește niciodată. Mereu găsesc oportunități de a afla ceva nou atât de la mari maeștri, dar și de la oameni simpli. Dacă vorbim despre actul pedagogic, maeștrii mei au fost și sunt elevii. Mereu mi-a plăcut să descopăr modalități de rezolvare a unor aspecte tehnice și să acord atenție celor mai mici detalii de expresie, să înțeleg în profunzime mesajul compozitorului. De aici a plecat și pasiunea pentru pedagogia pianistică. A fi profesor este extrem de provocator în sensul că fiecare copil e diferit iar tu, ca pedagog trebuie să găsești soluții și să te adaptezi fiecăruia în parte. Ca muzician, ai în minte  un ideal sonor de la care nu poți face rabat și astfel te străduiești, prin toate mijloacele tehnico-expresive posibile, să reprezinți auditiv ideea compozitorului. Imaginați-vă care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgă un profesor alături de elevul său, de la prima atingere a clapelor la înțelegerea și redarea unor lucrări de complexitate.

„Poate chiar nu e necesar să petreci ore în șir în sala de studiu, ani și ani la rând perfecționându-te atâta vreme cât unele scene acceptă reprezentații discutabile. E din nou un act de înțelepciune și de voință de a nu te abate de la drumul tău, cel pe care elitele l-au construit de-a lungul a secole artă și cultură. Din păcate, la fel de trist stau lucrurile și în învățământul muzical și nu numai”. 

- Există o anumită tehnică sau metodă de predare pe care o considerați esențială pentru succesul unui pianist?

- Ceea ce eu consider esențial în relația dascăl-elev este crearea acelui flux energetic prin care să se poată produce schimbul de informații. Nu este vorba doar de informații care țin de planul rațiunii, ci de zona aceea spirituală fără de care arta nu poate exista. Adesea mă las inspirată de elevii mei, de creativitatea și talentul lor. Chiar și greșelile lor pot fi o reală sursă de învățare. Mereu ești provocat să găsești soluții și astfel înveți și tu ca pedagog, odată cu ei.

Ca și discipol este foarte important să înțelegi că nu poți sări anumite etape și că doar cu un munte de voință, muncă, răbdare, pasiune și Credință poți reuși.

- Care considerați că sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă un tânăr pianist în lumea de astăzi?

- Cultura trece printr-o perioadă oarecum delicată și cred că un tânăr performer poate fi extrem de derutat atunci când vede că de fapt așa zisul succes poate fi obținut destul de ușor. Poate chiar nu e necesar să petreci ore în șir în sala de studiu, ani și ani la rând perfecționându-te atâta vreme cât unele scene acceptă reprezentații discutabile. E din nou un act de înțelepciune și de voință de a nu te abate de la drumul tău, cel pe care elitele l-au construit de-a lungul a secole artă și cultură. Din păcate, la fel de trist stau lucrurile și în învățământul muzical și nu numai. Tinerii care vin la catedra trebuie să înțeleagă că a preda la un Colegiu de Artă înseamnă altceva decât a preda pian ca hobby. În instituția noastră se pun bazele unei meserii care se clădește cu multă sudoare încă de la cea mai fragedă vârstă. Pedagogul muzician are responsabilitatea imensă de a-l învăța pe elev tehnica specifică, de a-i educa auzul intern pentru a urmări subtilități sonore, de a-i stabili repere de stilistică muzicală etc.. A cânta la pian nu înseamnă doar să înveți un alfabet muzical și să apeși mai încet sau mai tare clapele instrumentului. E mult mai mult iar profesorul de pian trebuie să intre in instituția de artă cu standarde înalte de Cunoaștere, Vocație și Conștiință.

- Cum echilibrați interpretarea tehnică și exprimarea emoțională în muzică?

- Asa cum spuneam mai sus, fără o tehnică bine pusă la punct, nu putem vorbi despre exprimare emoțională. Aparatul pianistic este extrem de complex și fiecare element implicat trebuie bine educat și antrenat corect încă de la început. Suportul practic al actului interpretativ este tehnica pianistică. Reuşita acestui proces este determinată nu doar de cantitatea de efort şi de timp depuse în studiu, cât de calitatea acestuia. Desigur că elevul este îndrumat în expresivitate încă de la momentul inițierii pianistice. Expresivitatea și tehnica merg împreună într-o permanentă complementaritate.

Un rol important în exprimarea emoțiilor îl au în egală măsură dotarea nativă a copilului, preocupările intelectuale ale acestuia, nivelul de cultură asimilat în timp, IQ-ul emoțional, capacitatea de înțelegere a mesajului transmis de compozitor. Pianistul este un mesager. El recreează opera de artă transmițând mesajul compozitorului și nu neapărat propriile sale emoții. Interpretul autentic este cel care păstrează nealterat mesajul compozitorului, trecându-l printr-un întreg proces psihico-emoțional.

- Care considerați că sunt calitățile cele mai importante pentru un pianist de succes?

- În contexul actual depinde foarte mult ce înțelege fiecare prin a avea succes și câtă împlinire îi aduce acel lucru. M-aș rezuma să afirm că factorii care ar putea construi cariera unui pianist remarcabil ar fi iubirea pentru artă și frumos, pasiunea, voința de permanentă autodepășire, forța interioară, o enormă capacitate de muncă, ambiție, putere de sacrificiu și Credință.

„Muzica clasică poate educa individul spre excelența morală, iar eu cred că acesta ar trebui să fie rolul său bine determinat în școala românească. Dar acest lucru trebuie înțeles atât de învățător cât și de fiecare profesor, indiferent de ceea ce predă la clasă. Muzica este matematică, este fizică, muzica este literatură, muzica pictează în culori ireale...”

 - Cum abordați gestionarea stresului și a anxietății înainte de recitaluri sau concursuri?

- Așa cum se educă și se învață tehnica pianistică sau elemente de interpretare muzicală, la fel se poate educa și controlul emoțiilor în aparițiile publice. Primul pas și cel mai important în a reuși să evoluezi la capacitate maximă pe scenă îl reprezintă încrederea în sine. Aceasta pleacă în primul rând de la cât de bine stăpânești repertoriul pe care urmează să îl interpretezi. Totul începe de la modalitatea de lucru/studiu individual. Dacă atunci când te afli doar tu cu tine în camera de studiu, trișezi, nerespectând anumiți pași sau nefiind prezent 100%, cu siguranță nivelul de stres pe scenă va fi unul angoasant și extrem de greu de controlat. În condițiile în care stăpânești toate tipurile de memorie (auditivă, vizuală, tactilă etc) pe care ai lucrat în prealabil, iar reflexele sunt bine antrenate, deja pășești cu altă încredere în fața publicului. Siguranța pe repertoriul ce urmează a fi prezentat publicului reprezintă temelia pe care poți construi manifestarea scenică. Din acest punct intervin tehnici de respirație, reprezentare anticipativă și alte modalități care ajută la concentrare și la detașarea de factorii externi. Când cele de mai sus și-au atins obiectivele, emoțiile simțite pot fi plăcute, constructive. Înveți să captezi din energia bună a publicului și să te joci cu ea într-un dans magic ce creează unicitatea momentului și inspirația creatoare.

- Ce sfaturi aveți pentru studenții care doresc să urmeze o carieră în muzică, fie ca interpreți sau ca profesori?

- Felul în care se pot modela sufletul și mintea unui copil prin intermediul muzicii clasice este absolut vindecător pentru o societate ale cărei valori sunt din ce în ce mai pervertite. Susțin cu toată ființa mea educația muzicală în școli, realizată cu multă responsabilitate și cu acea conștiință de a  sădi o virtute în omul din fața ta. Muzica clasică poate educa individul spre excelența morală, iar eu cred că acesta ar trebui să fie rolul său bine determinat în școala românească. Dar acest lucru trebuie înțeles atât de învățător cât și de fiecare profesor, indiferent de ceea ce predă la clasă. Muzica este matematică, este fizică, muzica este literatură, muzica pictează în culori ireale....Muzica este însăși viața! Dacă am putea înțelege acest lucru, Planeta noastră ar arăta altfel.

Singurele sfaturi pe care le pot da celor ce doresc să aibă o carieră în domeniul muzical este să nu se oprească niciodată din a învăța, să mențină mereu aprinsă flacăra cunoașterii, să radieze frumosul în jur și să mulțumească Divinității că au privilegiul de a face cea mai frumoasă meserie din lume.

Roxana Ota este pianist și profesoară la Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași. Are o carte de vizită impresionantă și un renume în lumea artistică națională și internațională construit datorită rezultatelor impresionante obținute de elevii săi în olimpiade, concursuri și participări la festivaluri, concerte și recitaluri. Susține cu tărie în construirea unei fundații solide în ceea ce privește educația muzicală pentru copii, cărora le dezvoltă abilitățile tehnice și stilistice fundamentale pentru arta interpretării la pian. Crede cu tărie în valoarea educației muzicale în școli, realizată cu multă responsabilitate și cu acea conștiință de a sădi o virtute în viitorul adult.

 Este și fondatorul proiectului „Elitele muzicii”, lansat în 2021, prin care a dorit să ofere tinerilor interpreți o scenă virtuală care a înlocuit, în contextul pandemiei, absența apăsătoare a celei clasice. Competiția Internațională „Elitele muzicii” și-a propus să reunească cei mai talentați muzicieni, atât în juriu, cât și pe scenă, și oferă candidaților posibilitatea de a alege între 7 mari categorii, pian profesionist, pian amator/hobby, voce clasică, voce pop/jazz. , vioară (începând din 2023), muzică de cameră și compoziție muzicală, cu subcategorii aferente.

În edițiile desfășurate până acum, competiția s-a bucurat de un real succes, cu sute de candidați participanți. Tineri din România, Germania, Spania, Singapore, Italia, Grecia, Ucraina, Republica Moldova, Cehia și SUA s-au înscris cu cele mai bune spectacole în Concursul Muzicienilor de Elită, fiind jurați de personalități ale pedagogiei muzicale și ale mari scene internaționale. În acest an, competiția va avea loc pe 8 și 9 iunie.

Maura ANGHEL