Actorii de la Teatrul „Luceafărul”, de la agonia izolării la extazul spectacolelor

 Obișnuiți să aibă publicul în față, să-i simtă vibrația afectivă, perioada în care nu au fost pe scenă i-a afectat pe actori * ei au găsit soluții de a se întâlni cu spectatorii în aer liber, în fațateatrului și la Bojdeuca lui Creangă, dar tot au râvnit la scena din teatru * în sezonul rece au comunicat mai mult online

 

Ce a însemnat pandemia și restricțiile ei impuse teatrului s-a văzut pe afișele instituțiilor de gen: spectacole online, mai apoi în aer liber, din când în când în săli, când cu 30 la sută, când cu 50 la sută din capacitatea maximă. Instabilitatea și continua adaptare au fost cuvintele de ordine. Actorii Teatrului „Luceafărul” au fost foarte dinamici, imaginând printre primii formule ingenioase, adecvate regulilor pandemice. Obișnuiți să aibă publicul în față, să-i simtă vibrația afectivă, acest slalom printre variante le-a pus la încercare dorului de scenă și de sălile pline. Teatrul pentru copii și tineret are un element specific - zumzetul privitorilor, care înseamnă implicarea emoțională a privitorilor. E un semn că cei din sală se transpun în poveste, se identifică cu personajele din lumina reflectoarelor, trăiesc întâmplările odată cu interpreții care dau viață ficțiunii.

„Elementul indispensabil al teatrului este publicul” 

Cum  au gestionat profesional artiștii de la „Luceafărul” această perioadă în care obiectivul camerei de filmat și ecranul computerului au intervenit între ei și spectatori?

Pentru un actor conexiunea cu publicul ține de esența meseriei. Carmen Mihalache vorbește despre „acel personaj din afara scenei, care ne încarcă pozitiv. În vară am găsit soluții de a ne întâlni cu el în aer liber, în fața teatrului și la Bojdeuca lui Creangă, dar tot râvneam la scena noastră din interiorul teatrului. Apoi sezonul rece ne-a ținut cu fluctuații departe de spectatori, cu care am comunicat mai mult online. Mi-a fost, îmi este atât de dor de emoția pe care mi-o transmit aceștia, atunci când jucăm, și fără de care reprezentațiile nu ar fi la înălțime.  Și lor le-a fost dor de noi, după cum o arată sold out-urile”. Biletele la spectacolele Teatrului Luceafărul din această săptămână (cinci la număr) s-au vândut ca pâinea caldă!

Dragoș Maftei reamintește că „elementul indispensabil al teatrului este publicul și vă mulțumim că ați fost prezenți la spectacole live și online anul trecut! Am ajuns la concluzia că poate așa a fost menit, teatrul să aibă nevoie de o pauză ca să-și adune forțele și să revină mai viguros. Îmi este dor să joc în fiecare zi și am convingerea că ne vom revedea des în 2021 în sălile de spectacol, mai puternici decât eram”.

„Am retrăit emoția unui copil care găsește sub bradul de Crăciun cadoul la care visează”

Claudiu Gălățeanu a jucat chiar în prima duminică a anului și este „foarte încântat că am început anul cu dreptul pe scenă. Literalmente, pe scândură, şi nu online, cum am fost obişnuiți în ultima vreme. E de la sine înțeles cât de dor mi-a fost de interacțiunea pe viu cu cei mici și cei mari, cu publicul fidel al Teatrului nostru care, în ciuda perioadei grele prin care am trecut cu toții, şi încă mai trecem, au fost alături de noi. Perioada aceasta m-a făcut să învăț noi tehnici de expresivitate interpretativă, să apreciez mai mult şi să mă bucur intens de fiecare întâlnire cu publicul. Teatrul, fiind o artă într-o continuă schimbare şi căutare, se va adapta mereu la vremurile şi încercările la care este supus”.

 Raluca Pintilie joacă în două din cele cinci spectacole de pe afișul acestor zile și radiază de încântare: „Văzând că putem reveni împreună cu spectatorii în săli, am retrăit emoția unui copil care găsește sub bradul de Crăciun cadoul la care visează de luni de zile. Diversitatea și numărul spectacolelor se apropie de ceea ce se întâmpla în teatru înaintea pandemiei, așa încât am pornit motoarele și spunem: hai la teatru, hai la spectacol!”.

Maura ANGHEL