Alina Mungiu-Pippidi, despre Klaus Iohannis: ‘E cam penibil, că nu se uită nimeni la el, și nu îi mai rămâne decât să îi amenințe pe europeni cu noi toți’

Iohannis mai e statul? Sau ne-au ajuns zece ani? A fost vreun român consultat prin referendum când președintele Iohannis s-a hotărât să-și depună candidatura la șefia NATO sau la orice funcție europeană? A fost careva consultat măcar pe Facebook? A participat cineva la vreun focus grup măcar? Dacă răspunsul e nu, nu și nu, de ce Dumnezeu ne umilește pe toți șeful statului când spune că țara noastră e călcată în picioare pentru că nu capătă el nicio funcție, așa cum credea în urma asigurărilor primite de la gașca din jurul rău, contra-selectată prin profunzimea plecăciunilor?

Se simte cineva marginalizat sau umilit? M-am simțit foarte prost la criza refugiaților, când Iohannis s-a apucat să spună, alături de guvernele ungar și polonez, că nu vrem să ne acceptăm cota comună de azilanți, pe urmă când i-a interpelat pe pesediști în maghiară, ca după aceea PNL să guverneze cu ei, și finalmente când și-a construit candidatura NATO contra unui candidat susținut de majoritatea statelor aliate doar pentru că știa că Viktor Orban va fi contra. Atunci da, am fost jenați, Iohannis ne punea pe toți într-o postură ingrată, și fără motiv, numai pentru că ambițiile lui sunt mult peste capacitățile personale, peste valorile europene și peste profesionalismul celor din jur.

Acum, că dăm de fundul sacului, e cam penibil, sigur, că nu se uită nimeni la el, și nu îi mai rămâne decât să îi amenințe pe europeni cu noi toți. Cine îl desconsideră, se cheamă că desconsideră tot statul, armata, și votanții români. De asta ne-am luptat noi în Afganistan și Irak? De asta nu ne-am luptat în Ucraina? De asta chemăm toată planeta euroatlantică la noi să ne apere de ruși? Vrem că conducem apărarea Europei, de la NATO, sau din Rond Point Schuman, sau de oriunde.

Totdeauna am avut o părere proastă despre CSAT, că în statele democratice nu ai al doilea guvern la președinție, dar nu se poate totuși ca o instituție să aibă pe ordinea de zi punct principal ambițiile private ale unei persoane, căreia nu i-au ajuns zece ani de mediocritate și o vrea prelungită la nivel internațional.

Mai e Iohannis statul, să tragă așa de el? Nu destul că influențează alegerile, distrugând orice urmă de talent la PNL, dat pe mâna lui alde Ciucă, Burduja, generalilor etc.? Și că lasă în urma lui servicii secrete mai politizate și mai influente ca niciodată? Mai e vreo țară europeană unde serviciile au datele private ale tuturor, organizează alegeri, conduc consorții de cercetare formate din universități, câștigă contracte publice, bagă rivalii politici la pușcărie și așa mai departe?

Dar Iohannis nu a fost vreun papagal la Cotroceni. El a fost un jucător, care i-a dat afară pe Coldea și MRU de la servicii, pe care a continuat să le folosească în același timp cu serviciile rețelelor semiprivate ale foștilor. Poate nu ați băgat de seamă care e specialitatea generalului Coldea, pentru care era remunerat de premierul albanez? Cum să-ți pui rivalii politici pe liste de sancțiuni americane, deși nu sunt dușmanii SUA sau ai securității occidentale – nici doctorul Berisha în Albania, nici Liviu Dragnea în România, ce să mai vorbim de fiică-sa, o adolescentă, nu aveau ce căuta pe o listă de sancțiuni serioasă, laolaltă cu oligarhii, informatorii și criminalii lui Putin. Ca să aflăm cine a manipulat aceste situații e destul să ne uităm cine a profitat, ca să aflăm cine a plătit ne trebuie un nou președinte.

Merită KJ vreo promovare că lasă așa un stat moștenire și e cazul să îl lăsăm să ne umilească mai departe cu inadecvarea lui?

Articol semnat de Alina Mungiu-Pippidi pe site-ul romaniacurata.ro