Arhitectura viitorului. Spațiile verzi, plămânul urban al Iașului

 Într-un oraș cu o istorie atât de bogată precum Iași, unde clădirile istorice povestesc secole de tradiție, provocarea integrării arhitecturii ultramoderne în peisajul urban devine din ce în ce mai pertinentă. Această sinteză între trecut și viitor nu este doar o chestiune estetică, ci și una funcțională, care reflectă nevoile comunității contemporane.

Arhitecții ieșeni se confruntă cu multiple provocări atunci când vine vorba de proiectarea unor clădiri moderne în apropierea monumentelor istorice. Reglementările stricte de conservare și protecție a patrimoniului impun limite, iar uneori, viziunea inovatoare este încercată de obstacolele birocratice. Cu toate acestea, această provocare a dus la dezvoltarea unor soluții ingenioase care îmbină modernitatea cu caracterul istoric al orașului.

Pe măsura ce orașul crește și se dezvoltă, integrarea arhitecturii ultramoderne în peisajul istoric devine o problemă reală cu care se confruntă atât specialiștii în domeniu, cât și comunitatea locală. Provocările care apar țin atât de aspectul estetic, cât și de funcționalitate, accesibilitate sau chiar integritate urbană. „Dezvoltarea haotică și lipsa unui plan bine stabilit prin care noul să se îmbine cu vechiul pot conduce foarte ușor la dizolvarea moștenirii istorice a unui oraș. Clădirile care fac parte din peisajul istoric al Iașului sunt mărturie ale unor timpuri apuse care stau la baza identității noastre culturale. Acestea trebuie prețuite, respectate și puse în valoare prin conservare, reabilitare sau, după caz, adaptare și aducere în contemporan. Spargerea țesutului istoric prin adăugarea de elemente noi, contemporane, ultramoderne poate crea antiteza de care este nevoie pentru ca peisajul istoric să beneficieze de aprecierea pe care o merită. Cu toate acestea, misiunea de a îmbina armonios noul și vechiul este una destul de dificilă care, de multe ori, nu este tratată cu seriozitate. Impactul asupra patrimoniului este doar una dintre provocările întâlnite adesea. Construirea de clădiri noi în țesuturi bine închegate poate afecta percepția asupra monumentelor istorice și asupra valorii acestora”, a fost de părere arhitectul Raluca Zaharia, de la Biroul Sugar Cube.
De asemenea, discrepanța estetică este un alt factor major ce trebuie luat în calcul. Clădirile moderne pot avea un design radical diferit de stilul arhitectural tradițional, provocând o ruptură vizuală în peisajul urban. Astfel, acest aspect trebuie atent studiat pentru ca pauza în parcursul vizual al peisajului istoric să fie una intenționată și realizată în așa fel încât să se creeze un dialog armonios.
Pe lângă intervenția asupra părții estetice și vizuale, clădirile ultramoderne pot acționa ca factori distructivi și în cadrul mentalității colective a comunității prin pierderea identității, urmare ca efect al uniformizării stilistice a orașelor dezvoltate.
Din punct de vedere pragmatic, ne confruntăm și cu provocări de natură birocratică. Există reglementări stricte în privința construcțiilor în zone istorice, iar respectarea acestora poate îngreuna proiectarea clădirilor noi sau adaptarea celor deja existente. „Pentru toate aceste provocări există însă și soluții care ne vin în ajutor și care ne permit să ne dezvoltăm orașul fără a periclita identitatea urbană. Putem vorbi aici de designul de tip hibrid, în cadrul căruia arhitecții pot combina elementele moderne cu cele tradiționale, astfel încât să se realizeze o continuitate vizuală și estetică. Nu este mereu nevoie de un design extravagant pentru a fi parte din contemporan. Arhitectura viitorului poate incorpora elemente ale identității locale, asigurându-se că orașul rămâne un loc care onorează tradiția, dar este deschis la modernitate.
Implementarea unor proiecte de tip pilot care să experimenteze integrarea elementelor ultramoderne în zonele istorice, oferind exemple concrete, ar putea ajuta la aclimatizarea locuitorilor cu noul curent arhitectural și ar putea îndulci trecerea de la vizualul familiar al peisajului istoric la noutatea adusă de influențele contemporane”, a continuat expertul.
Inserarea aspectelor contemporane în contextul architectural trebuie făcută treptat, printr-o abordare echilibrată, care să combine inovația cu respectul pentru patrimoniul arhitectural local. Dialogul dintre arhitecți, comunitate și autorități este esențial pentru găsirea celor mai bune soluții. În acest sens, trebuie adoptat la o scară mai amplă conceptul consultării comunitare. Implicarea locuitorilor și a specialiștilor în planificarea proiectelor cu impact asupra comunității este importantă pentru a ne asigura că acele elemente de noutate deservesc nu doar un rol estetic, ci și unul funcțional.
Spații verzi și urbanism

Integrarea spațiilor verzi în proiectele arhitecturale moderne este esențială pentru a crea un mediu urban sănătos. Proiectele recente au început să includă grădini suspendate, acoperișuri verzi și parcuri interioare care nu doar îmbunătățesc estetică, dar și calitatea aerului și biodiversitatea urbană. Integrarea spațiilor verzi moderne în orașele vechi reprezintă o provocare complexă, dar esențială, pentru a îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor și a păstra patrimoniul urban. Revitalizarea și modernizarea spațiilor verzi dezvoltate în zonele istorice poate fi o soluție ușor de implementat care ar avea impact semnificativ asupra calității vieții populației și îmbunătățirea diversității compoziției vegetale. „Adăugarea de facilități moderne, cum ar fi zone de recreere, locuri de joacă pentru copii, piste de biciclete și zone de relaxare, folosirea mobilierului urban cu un design modern care să se integreze estetic în peisajul urban vechi și utilizarea plantelor perene și a vegetației autohtone care necesită puțină întreținere, sunt câteva soluții accesibile. Implementarea de proiecte de regenerare urbană, precum interconectarea clădirilor de birouri, comerciale și rezidențiale cu spații verzi punctuale, cum ar fi terase cu vegetație abundentă, grădini verticale, acoperișuri verzi, precum și transformarea zonelor abandonate sau neutilizate în spații verzi atractive, forțează evoluția peisajului istoric și adaptarea acestuia la nevoile actuale, respectiv realizarea unor refugii naturale în mijlocul agitației orașelor istorice”, a punctat Raluca Zaharia, cunoscută și pentru proiectele sale ca peisagist.
Colaborările cu organizații locale, implicarea ONG-urilor și a altor asociații în proiectele de dezvoltare a spațiilor verzi și diverse inițiative educaționale pot accelera creșterea impactului pe care îl poate avea o zonă verde în inima istorică a orașului. Aceste parteneriate pot aduce multiple beneficii, atât pentru comunitate, cât și pentru mediul înconjurător.
Locuitorii pot fi încurajați să își dezvolte cultura de îngrijire a spațiilor verzi prin organizarea de ateliere și evenimente, precum și crearea de grădini comunitare unde aceștia pot interacționa și participa activ la creșterea și dezvoltarea biodiversității urbane, contribuind astfel și la solidificarea spiritului civic.
„O altă soluție ar fi crearea de parcări adecvate, care să îmbunătățească calitatea mediului urban și să ofere o tranziție mai blândă între vechi și nou. Integrarea în amenajarea parcărilor a speciilor de arbori care dezvoltă coronament mare, care să umbrească suprafețele betonate, reduce impactul pe care îl are această funcțiune urbană necesară. În acest sens, mai important decât metri pătrați de spațiu verde plantat, sunt metri cubi de foliaj generați de arborii plantați. Microecosistemul creat de aceștia ajută în timp la transformarea și regenerarea urbană. Prin urmare, integrarea spațiilor verzi moderne în orașele vechi necesită o abordare holistică, implicând atât aspecte de design urban, cât și participarea comunității. Aceasta nu doar că îmbunătățește estetic orașele, dar contribuie și la un mediu urban mai sănătos și mai sustenabil, transformând astfel orașul istoric într-un plămân urban. Asta este viziunea mea ca arhitect și specialist în amenajări peisagistice urbane și teritoriale”, a conchis Raluca Zaharia, după ce a ridicat ochii de la planșeta pe care trasese ultima linie a unui proiect. Unul la fel de frumos ca și cele care i-au consolidat portofoliul de arhitect și de om care iubește naturalul. Și oamenii!

Maura Anghel

„Dezvoltarea haotică și lipsa unui plan bine stabilit prin care noul să se îmbine cu vechiul pot conduce foarte ușor la dizolvarea moștenirii istorice a unui oraș. Clădirile care fac parte din peisajul istoric al Iașului sunt mărturie ale unor timpuri apuse care stau la baza identității noastre culturale” – arhitect Raluca Zaharia