Atentatorii din Hârlău nu scapă de puşcărie, dar au de plătit de trei ori mai puţin

 Despre atentatul ca-n filmele cu mafioţi, cel din satul Sticlăria, comuna Scobinţi am mai scris acum doi ani. A fost vorba de o reglare de conturi de tip sicilian. Ioan S. şi Cătălin M. erau asociaţi şi făceau, de mulţi ani, afaceri la limita legii. Ionuţ T., zis „Chiştoc”, era „gorila” lor. La el apelau când aveau de recuperat bani ori de pedepsit pe cineva.

 În toamna lui 2021, au început neînţelegerile şi certurile între Ioan şi Cătălin, iar după câteva luni, firma s-a rupt. „Chiştoc” a mers de partea lui Cătălin. Acesta din urmă a fost total nemulţumit de împărţeală şi a jurat răzbunare crâncenă. A trecut la fapte.

A mai fost şi invidia. Cătălin are un Audi A4, în timp ce Ioan deţine un A6. Pedepsirea rivalului a fost planificată pentru noaptea de 24 spre 25 iulie 2022 şi a fost făcută ca la carte. Mai întâi, l-a omenit cum se cuvine pe Chiştoc la o terasă din centrul Hârlăului, unde i-a expus şi planul de acţiune. Apoi, cei doi au urcat în maşină şi au făcut făcut un tur de recunoaştere. Chiştoc şi-a notat conştiincios configuraţia zonei, distanţa de la gard până la locul în care se afla parcată limuzina lui Marica şi alte amănunte.

Pe la miezul nopţii, Cătălin şi Chiştoc s-au întors în Hârlău, locotenentul a mai servit un shot de whisky, după care s-a apucat de treabă. A umplut un pet cu benzină în amestec cu acetonă şi s-a întors în Sticlăria cu un taxi, oprind chiar în faţa casei lui Marica. Era aproximativ ora 1.40. Chiştoc a descuiat cu un şperaclu poarta de acces în curte, a pus petul sub baia de ulei a limuzinei, a întins fitilul şi l-a aprins, după care s-a retras în fugă. La câteva secunde după, Audiul A6 a explodat ca-n filme, n-a mai rămas nimic întreg. Mafiotul acţionase ca la carte, evitase raza de acţiune a camerelor de supraveghere, nu lăsase urme.

 Investigatorii au printat pozele lor din DEPAB, au luat la rând localurile din oraş şi taximetriştii. Aşa au găsit martorii

Păgubitul, după şocul produs de auzul exploziei şi vederea epavei a ceea ce cu puţin timp fusese arătoasa lui maşină, a chemat un taxi şi s-a dus să reclame la poliţie atentatul mafiot. L-a bănuit din primul moment pe Şalaru, dar n-avea nicio dovadă. În plus, acesta din urmă şi construise din timp un alibi solid.

A fost un caz dificil pentru poliţişti, dar insistenţa şi norocul le-a surâs în cele din urmă. Cum atât Cătălin, cât şi Chiştoc aveau cazier, investigatorii au printat pozele lor din DEPAB, au luat la rând localurile din oraş şi taximetriştii. După ce au găsit trei martori ale celor două reprize petrecute de Cătălin şi Chiştoc pe terasa din centru, poliţiştii au dat şi de taximetristul ce-l dusese pe atentator la locul faptei. Aparatul de taxat înregistrase ora la care Chiştoc a coborât în faţa casei lui Ioan...

Toate acestea s-au dovedit dovezi suficiente pentru ca judecătorul de cameră preliminară să decidă trimiterea în judecată a atentatorilor.

Procesul s-a terminat un an mai târziu. Cumplit de rău pentru cei doi. Chiştoc, şase ani şi opt luni de puşcărie. Instigatorul, Cătălin, ceva mai puţin. Patru ani şi patru luni. La fel de rău a fost şi cu latura civilă. Iniţial, Ioan pretinsese daune materiale de 40.000 lei şi daune morale de 15.000 lei. Dar, pe parcursul judecăţii aproape că şi-a triplat pretenţiile. A cerut 145.000 lei. Magistraţii Judecătoriei Hârlău au acceptat. Condamnaţii s-au trezit cu ani grei de temniţă şi o grămadă de bani de plătit. Valoarea de piaţă a maşinii spulberate era, la acel moment, de aproximativ 7.000 euro…

 Ştiau prea bine că n-au nicio şansă de a li se reduce pedepsele, aveau cazier

Ciudat, deşi era clar o daună totală, Ioan s-a încăpăţânat s-o repare. S-o reconstruiască practic de la zero. Din rămăşiţe. De asta s-a şi ajuns la acea sumă imensă. Însă, nicio firmă serioasă nu se bagă la aşa ceva. A apelat la un mecanic clandestin, cu service-ul în curtea casei. Apoi, ca să dovedească valoare reparaţiilor, a apelat la un expert autorizat. Câteva mii de lei au fost suficiente pentru ca acesta din urmă să emită raportul de evaluare.

Cătălin şi Chiştoc ştiau prea bine că n-au nicio şansă de a li se reduce pedepsele. Amândoi aveau cazier. Dar puteau obţine reducerea daunelor. Au apelat la un avocat insistent şi isteţ. Iar acesta a găsit destule hibe în motivarea pretenţiilor lui Ioan. Şi-a făcut bine temele şi a atacat sentinţa, numai pe latură civilă, la Curtea de Apel Iaşi.

Primul aspect contestat a fost că Ioan nu e proprietarul oficial al maşinii. Vehiculul e pe numele tatălui său. N-a ţinut. Bătrânul a venit şi a dat declaraţie că Audi-ul era folosit exclusiv de către fiul său, că el nici măcar n-are permis de conducere. Magistraţii ieşeni n-au fost de acord.

Al doilea punct al demersului avocăţesc a fost acela că, la daune totale, asiguratorul achită valoarea de piaţă a maşinii, nu de aproape cinci ori mai mult. Alt argument respins. „Noţiunea de daună totală este reglementată legal doar în materia asigurărilor de răspundere civilă, fiind prevăzută în beneficiul asigurătorului pentru a nu fi obligat la plata unor despăgubiri mai mari decât valoarea bunului asigurat. Inculpaţii nu sunt însă în situaţia unui asigurator de răspundere civilă, care răspunde pentru altul și în temeiul unui contract și al legii, ci în situaţia de a răspunde civil pentru propria faptă ilicită, dispoziţiile legale din materia asigurărilor nefiind aplicabile acţiunii civile de faţă”.

În schimb, cei de la Curtea de Apel au fost de acord că pretenţiile sunt exagerate şi că expertiza stabileşte cât ar costa, teoretic, reparaţia. Pentru a se stabili dacă e sau nu daună totală. A fost (deterioare în proporţie de peste 75%), nu se face reparaţie. Se achită contravaloarea vehiculului.

Ori, tocmai de aceea, instanţa a admis apelurile, reducând, prin sentinţa definitivă de la finele săptămânii trecute, cuantumul despăgubirilor civile la la suma de 47.581,17 lei. Marcel FLUERARU