Brâncuşi, reliefat prin arta ieşeană

 Celebrarea naşterii lui Constantin Brâncuşi prilejuieşte, anual, aglomerarea de evenimente cu titlu omagial, ce se disipează prin lipsa de vervă sau de substanţă, adesea acţiuni ce doar „bifează” că există, fără a lăsa urme în conştiinţa publicului.  Se observă că Iaşul a preluat din mers tradiţia aniversărilor expoziţionale, însă, spre liniştea noastră, nici restul ţării nu se prezintă mai strălucit.  
 De șase ani, în cadrul evenimentului #Brâncuși heARTbeat #Infinite Connections, organizat de ArtWalkStreet AWS România în parteneriat cu Qreator by Iqos, cel mai nou hub de creativitate din București, din ce în ce mai mulţi artişti vizuali din Iaşi şi din Republica Moldova au redeschis punţile de comunicare şi expunere, în medii adesea non-convenționale, cu publicul, demonstrând că arta românească nu se creează şi nici nu se limitează doar la perimetrul Capitalei. Fără a fi vorba de o nostalgie a cucerii unor redute de interes expoziţional, artiştii antrenaţi în acest proiect de organizatoarea evenimentului #Brâncuși heARTbeat, Irina Calotă : Felix Aftene, Vladlen Babcinețchi, Emanuel Chiriac, Andrei Cozlac, Renata Kristof  by Cufir, Linotip – Centru Independent Coregrafic, Laurenţiu Mogoşanu,  Ana Maria Negară,  Nicolae Popa, Obie Platon, Valentin Vârtosu, Dumitru Verdianu, Daniel Zaporojan, au venit cu propriile căutări plastice articulate sub forma de răspunsuri la starea de fapt a artei contemporane, a sculpturii în special. „Noutatea şi curajul acestor artişti, în contextul artelor actuale, vine din încăpăţânarea de a continua şi de a cultiva sculptura; sculptură unde factorul ce întrupează atitudinea artistului faţă de propria lucrare şi, implicit, faţă de propriul univers interior, raportat la lumea realului, este stilul. Fără a se plasa în „adevăruri” ale realităţii, sculpturile expuse în această expoziţie reflectă  identităţi şi trasee unite nu de şcoli sau trenduri, ci de acel simţ rafinat al simplităţii brâncuşiene, trecând prin poarta deschisă de acesta, spre adâncimea sufletului celui care priveşte”, a spus criticul de artă Maria Bilașevschi.
Glosând pe tonurile pe care doar sculptura le poate ţese în spaţiu, prelungindu-se prin timp, prin alternanţa volumelor şi culorilor, curatorii expoziției au înţeles necesitatea animării dialogului obiect-spectator, introducând atât proiecţiile video, special croite pe simbol, dar şi dansul contemporan ori performance-ul. Prin prezenţa marcantă a vârfurilor artei plastice din Iaşi, București și din  Republica Moldova, artişti cu nenumărate premii şi expoziţii în întreaga lume, prin discursul concentrat asupra omagierii prin continuitate a „sensului” sculpturii,  această expoziţie reuşeşte să pună încă o piatră în podul ce leagă arta românească de ea însăşi (şi nu numai).