Ghiocei la doi lei, jandarmi hiperponderali şi ciori cu priviri de uliu

Ieri, orele prânzului, interval 11.00 - 13.00. La doar câteva sute de metri de perimetrul Pietonal – Piaţa Unirii nimic nu arăta că-i mare şi istorică sărbătoare în Capitala Moldovei. În Palas Mall, peisaj cu forfotă duminicală. Puzderie de tinerei holbându-se la vitrinele cu haine, încălţăminte şi bijuterii. Ori tolăniţi pe fotolii şi absorbiţi total de butonatul smartphone-ului. În Atrium, târg de handmade-uri şi alte pseudoartizanate. Pe Anastasie Panu, circulaţie ca-ntr-un weekend din mijloc de august. Oricum, vreme primăvăratică, bodegile din zonă şi-au deschis terasele pentru muşterii ce năvăliseră cu mult entuziasm.

Între gangul de la Moldova şi Casa Cărţii, surpriză totală. Trei chivuţe vând deja ghiocei. Proaspeţi, recoltă 2020. Preţ rezonabil, doi lei bucheţelul. Sau legătura, dacă vreţi.

Cei care veneau pe Pietonal dinspre Palat, mergând spre Piaţa Unirii erau dirijaţi de un vajnic şi excesiv de hiperponderal jandarm. Sutaşaizeci de kile garantat. Genul „mai bine îl sari, decât să-l ocoleşti!” Rotunjimi de neacceptat nici pentru standardele rubensiene. Dar poate că prezenţa asta îşi are şi ea tâlcul ei. Niciun terorist adevărat nu s-ar putea concentra la misiunea lui prăpăditoare dând faţă cu aşa peisaj.

Aspiratoarele stradale în acţiune, toaletele ecologice evaporate în neant

Pe culoarul destinat oficialilor, bine delimitat de gărduleţe, păzit atent de poliţişti şi jandarmi, se plimba un cetăţean îmbrăcat şi frezat întocmai ca un evreu ultraortodox. Lua interviuri şi făcea poze. Cu siguranţă că era în posesia unei acreditări de necontestat.

Pe margini, lume nu foarte multă şi mai cu seamă indiferentă. Mai atrasă de ofertele covrigăriilor ori de operele pictorilor ambulanţi din parcul de la Teatru. Ca noutate, pe lângă tablourile obişnuite, o consistentă ofertă de amulete, brăţări, şireturi de sorginte şamanică, dar adaptate la ortodoxismul actual.

Printre ei, un operator de la Salubritate dădea de zor cu aspiratorul stradal de parc-ar fi fost în joc titlul de campion la „munca în zadar”. Stranie organizare. Deşi era evident un aflux de oameni mult peste media obişnuită, cu mii de participanţi la manifestările din Piaţa Unirii, nicio toaletă ecologică funcţională. Iar la clasicul W.C. din pasaj nu se putea ajunge decât cu viclenie şi numai pe la intrarea dinspre Palatul Braunstein. Probă de anduranţă la vezică.

Ciori în dispozitiv de lunetişti şi porumbei ciugulind nimic în pasaj

Sus, pe acoperişurile blocurilor dintre Mitropolie şi Piaţa Unirii, puzderie de ciori amplasate în dispozitiv cu rigoarea şi disciplina unor lunetişti de elită. Păsările stăteau nemişcate, se uitau cu maximă concentrare şi priviri de uliu într-un anume loc, pe trotuarul din faţa fostului restaurant Cina. Mălai împrăştiat pe jos pe o suprafaţă de aproximativ un metru pătrat. Probabil, careva scăpase din mână o pungă, iar aceasta se spărsese la contactul cu solul, spre bucuria înaripatelor de culoarea beznei. Păsările aşteaptau încordate pe acoperişuri să se potoloească zarva umană, să poată şi ele alinta cu bunătăţuri într-o aşa zi de mare sărbătoare.

Îngrădit şi straşnic păzit de poliţişti locali la fel de supli precum jandarmul descris la începutul textului, pasajul din Piaţa Unirii aproape pustiu. Doar o duzină de porumbei ajunsă acolo în mod inexplicabil. Zburătoarele, detaşate momentan la demisol, dădeau îndârjit cu ciocurile în pavajul dur. Ciuguleau în gol, că se măturase înainte. Nu erau nici firimituri de pâine, nici mălai şi nici altceva comestibil. Doar piatră.

Ora 13.16, într-un asemenea decor, preşedintele Iohannis îşi începe cuvântarea. Marcel FLUERARU