Ieşenii nu au unde se adăposti în cazul unui atac aerian!

Iaşul are 124 de adăposturi antiaeriene, toate funcţionale, însă lipsite de dotări esenţiale cum ar fi instalaţiile de ventilaţie sau sanitare * în scenariul, ipotetic, că mâine ar avea loc un atac aerian, cel mult 5% din populaţia oraşului s-ar putea refugia în spaţii care, de regulă, au fost folosite până acum pe post de boxe alimentare * în ultimii 7-8 ani, municipalitatea ieşeană a dorit să reglementeze statul acestor spaţii şi, mai ales, igienizarea lor, însă totul a fost lăsat la mâna locatarilor blocurilor care găzduiesc astfel de adăposturi

 

 Într-un context politic extrem de delicat, marcat atât de tensiuni, dar şi de incertitudini, mulţi cetăţeni se întreabă ce s-ar întâmpla într-o situaţie reală şi unde ar putea să se adăpostească în caz de dezastru sau, mai grav, atac aerian. Înainte de 1989, în şcoli sau fabrici, se făceau cursuri prin care ieşenii erau instruiţi cum să se comporte în cazul unui atac, fiind indicate şi adăposturile în care s-ar putea refugia în caz de alertă. Însă odată cu trecerea timpului, s-a pus accent doar pe situaţii de urgenţă generate de calamităţi sau dezastre naturale, pe considerentul că, spre deosebire de alte zone geografice, Europa Centrală ar fi cumva ferită de conflicte armate. Cumva, rolul adăposturilor antiaeriene din oraş a fost trecut în plan secundar, la fel ca şi starea „buncărelor” din subsolurile unor blocuri, lăsate de izbelişte  sau ţinute sub cheie de administratorii blocurilor care le găzduiesc.

Lipsesc dotările esenţiale

Conform specialiştilor în protecţie civilă din cadrul Primăriei Iaşi, în oraş sunt în acest moment 123 de adăposturi antieriene, plus un centru de comandă. „Unele au 150 de metri pătraţi, altele 75. Toate sunt funcţionale”, au transmis aceştia. Evident, numărul buncărelor şi mărimea lor induc faptul că, raportat la populaţia municipiului, un procent insignifiant de cetăţeni s-ar putea adăposti în eventualitatea unui atac aerian. Maxim cinci procente la o populaţie de 400.000 de suflete. O altă problemă ţine de dotarea adăposturilor. „Adăposturile trebuie dotate cu filtre. Sunt necesare trei astfel de filtre, iar preţui unui singur filtru este 2.000-3.000 de euro. Finanţarea pentru dotarea adăposturilor, nu numai a celor din Iaşi, revine statului român, prin instituţiile abilitate”, mai spun specialiştii în protecţie civilă.

Simple cosmetizări cu var şi vopsea

Şi normele ISU fac referire dotările adăposturilor de protecţie civilă  pentru a putea funcţiona în condiţii optime. Vorbim aici de instalaţii de iluminat, de încălzire, de aerisire şi sanitare. Fiind vorba de spaţii situate la subsolurile unor blocuri, prima responsabilitate le revine asociaţiilor de proprietari.  Lucru care, de altfel, le-a fost adus la cunoştiinţă. „Noi am solicitat asociaţiilor să reglementeze acest lucru. Parte dintre ei s-au conformat, iar ca dovadă, a scăzut numărul sesizărilor prin care ni se aducea la cunoştiinţă faptul că ar fi mizerie în subsoluri ”, afirmă reprezentanţii Biroului Asociaţii proprietari din cadrul Primăriei Iaşi.

Însă potrivit administratorilor, adăposturile au avut parte doar de cosmetizări „Chiar anul trecut a venit o echipă şi s-a făcut curăţenie pe aici. De obicei, cam asta se face: curăţenie şi văruirea pereţilor”, a spus administratorul unui bloc de pe B-dul Independenţei la subsolul căruia se află un astfel de adăpost.

Lăcate pe uşi

Altfel, conform legii, care dă voie ca pe timp de pace, aceste buncărele să poată fi folosite ca spaţii de depozitare tip boxe, acestea sunt ţinute sub cheie de diverşi proprietari. Iar acolo unde nu s-au adunat borcane de murături sau acareturi, tot există lacăte, oamenii temându-se că oamenii străzii s-ar putea găsi adăpost în... adăpostul antiaerian! Este un alt motiv pentru care locurile unde s-ar afla buncărele sunt ţinute la secret. Singurele elemente care indică faptul că v-aţi putea afla în apropierea unui astfel de adăpost sunt simbolurile grafice de pe clădiri: un triungi albastru într-un pătrat portocaliu sau litera A într-un cerc. Însă puţini ieşeni le cunosc semnificaţia...

Un singur buncăr veritabil

Există, însă, şi exemple de bună practică. În 2008, fostul viceprimar Radu Botez a investit aproximativ 30.000 de euro pentru realizarea unui adăpost la subsolul unui bloc aflat în vecinătatea sediului Poliției Rutiere din Iaşi.

Spaţiul a fost special amenajat cu ventilaţie şi aerisire, dar şi ieşire de siguranţă, iar pereţii au o lățime de peste 40 de centimetri. Fostul oficial al Primăriei Iaşi a repetat cu diverse ocazii că, pe atunci, legislaţia din România prevedea şi realizarea unui astfel de spaţiu.

La sirene, Iaşul stă bine

Cumva complementare adăposturilor antiaeriene, sirenele de alarmare sunt singurul capitol la care Iaşul stă bine. Sunt 17 astfel de sirene, toate electronice, rodul unui efort financiar de administraţiei locale. Din fericire, au fost auzite, în special miercurea şi doar în urma uner excerciţii a celor de la ISU. Pentru conformitate şi strict pentru necunoscători, o prealarmare aeriana este semnalată acuistic cu 3 sunete a câte 32 secunde, cu pauză de 12 secunde între ele, o alarmă aeriană are 15 sunete a câte 4 secunde, cu pauză de 4 secunde între ele, iar încetarea alarmei constă într-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durată de 2 minute. Lucian STATE

 

* * *

 

Cel mai mare buncăr civil din România se află la Botoşani, un loc sigur unde oamenii se pot adăposti în caz de război. Este vorba despre o suprafaţă de aproximativ 300 de metri pătraţi care este un centru de comandă, pregătit special pentru situaţii de urgenţă.