Mecanismul de dezvoltare a coronavirusului

Coronavirusul e o moleculă de ARN protejată de o ”armură” de proteină și un plic de grăsime, una destul de sensibilă la săpun, alcool şi clor. În ciuda impresiei generale, cum că ar arăta ca o coroană, COVID-19 seamănă mai mult cu un buzdugan plin de ţepi.

După modul de a acţiona, pare mai mult un soft de calculator, decât o fiinţă vie. Are informația genetică în ARN, în aer e inert şi, până ce nu ajunge într-un corp-gazdă, nu se poate înmulţi. În schimb, cum pătrunde în organismul uman, începe să facă ravagii într-un mod atipic. Atacă o celulă, se lipeşte de ea cu acei "ţepi", îi injectează ARN-ul, obligând-o să facă rapid mii de clone ale sale. Iar aceste clone se comportă identic, ca şi virusul de calculator. De fapt, în acest comportament constă periculozitatea lui COVID-19. Rapiditatea cu care se multiplică în organismul uman, una în progresie geometrică accelerată. De la un singur exemplar se ajunge la zeci de milioane, iar noi n-avem încă anticorpi care să-l identifice, îl tratează ca pe o celulă umană.

Dar, evident, la o contaminare, individul până atunci sănătos nu se alege cu un singur virus. Un singur milimetru cub de salivă provenită de la un purtător de coronavirus conţine aproximativ 60.000 de exemplare. De aceea, cel mai important lucru este blocarea pătrunderii lui COVID-19 în organism. Care, cel puţin deocamdată, se poate realiza doar prin limitarea la maxim a contactului social şi o igienă sporită.

Astfel, în condiţiile date, măsurile luate de autorităţi sunt foarte logice, necesare şi indispensabile. Marcel FLUERARU