Obezitatea infantilă: Boala dulce a copilăriei moderne
Dimensiune font:
Într-un parc de joacă, unde ar trebui să răsune râsete și să se alerge fără oprire, băncile sunt ocupate de copii cu ochii în ecrane și mâinile în pungi de chipsuri. Unii dintre ei respiră greu după doar câteva minute de activitate, iar alții evită orice mișcare, preferând dulciurile în locul mingii. Obezitatea infantilă, cândva o raritate, a devenit o realitate alarmantă a zilelor noastre, cu efecte care se întind mult dincolo de copilărie.
O generație crescută în zahăr și sedentarism
„Când eram copil, ne jucam până ne prindea noaptea pe stradă”, își amintește Maria, bunică a doi copii de 7 și 10 ani. „Acum, e greu să-i dezlipesc de tabletă.” Maria nu este singura care observă schimbarea. Statisticile sunt la fel de îngrijorătoare ca realitatea din jur: Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 39 de milioane de copii sub 5 ani sunt supraponderali sau obezi.
Dar ce anume a transformat copilăria într-un teren fertil pentru obezitate? Răspunsul se află în doi factori majori: alimentația și stilul de viață. Fast-food-ul, sucurile carbogazoase și dulciurile procesate au devenit omniprezente. Un copil de azi consumă mai mult zahăr într-o săptămână decât ar fi consumat un copil din anii ’80 într-o lună. În paralel, orele petrecute în fața ecranelor au înlocuit alergatul prin curți și săritul coardei.
Consecințele invizibile ale unui exces vizibil
Pentru unii părinți, un copil dolofan poate părea „sănătos” sau „drăgălaș”, dar realitatea medicală este alta. Obezitatea infantilă nu înseamnă doar kilograme în plus, ci și o listă lungă de riscuri: diabet de tip 2, hipertensiune, probleme articulare și chiar afecțiuni cardiovasculare care se instalează din adolescență. Mai mult, impactul emoțional este devastator. Copiii supraponderali sunt adesea ținta bullying-ului, ceea ce duce la scăderea stimei de sine și la depresie.
„Am avut un băiat de 12 ani care mi-a spus că se simte invizibil la școală”, povestește Andrei Popescu, psiholog specializat în probleme de greutate la copii. „Colegii lui făceau glume pe seama lui, iar el și-a găsit refugiul în mâncare. Era un cerc vicios.”
Responsabilitatea adulților: între ignoranță și schimbare
Mulți părinți fie nu recunosc problema, fie nu știu cum să o gestioneze. „Lasă-l, că e copil, are timp să slăbească”, spun unii. Alții, dimpotrivă, devin extrem de restrictivi, ceea ce poate duce la relații nesănătoase cu mâncarea pe termen lung. Soluția nu este nici în negare, nici în înfometare, ci în educație și echilibru.
Schimbarea începe acasă, la masa din bucătărie. În loc de cereale pline de zahăr la micul dejun, un bol de fulgi de ovăz cu fructe. În loc de sucuri acidulate, apă și ceaiuri naturale. În loc de ore întregi de televizor, plimbări în parc sau jocuri active. „Părinții sunt exemplele copiilor”, subliniază nutriționistul Ioana Stancu. „Dacă adulții nu își schimbă obiceiurile, nici cei mici nu o vor face.”
Și totuși, schimbarea trebuie susținută și de comunitate. Școlile pot introduce ore de nutriție și mai multe activități fizice, iar producătorii de alimente ar putea fi mai responsabili în promovarea produselor destinate copiilor.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau