Pandantiv de piatră vechi de peste 20.000 de ani, descoperit la Piatra Neamţ

* o echipă de cercetători din Târgovişte a descoperit la Piatra Neamţ un pandantiv de piatră, cu elemente decorative unice, datând de peste 20.000 de ani * descoperirea a fost făcută sâmbăta trecută pe şantierul paleolitic de la Poiana Cireşului, fiind al treilea obiect de acest gen descoperit în România * în acelaşi sit arheologic au fost găsite mai multe oase de ren şi bizon, aşezarea respectivă fiind folosită pentru activităţi de vânătoare 

Cercetările arheologice din Poiana Cireşului, situată în zona Bâtca Doamnei din Piatra Neamţ, au început în urmă cu 16 ani însă descoperirile din acest an sunt printre cele mai importante, completând informaţiile referitoare la culturile gravetiene de pe teritoriul României. Studiile sunt realizate de o echipă de cercetători de la Complexul Muzeal Naţional „Curtea Domnească” din Târgovişte şi studenţi şi doctoranzi de la Universitatea Valahia. Cea mai importantă descoperire este un pandantiv de piatră gravat, care a aparţinut cel mai probabil unui vânător. „Este vorba despre un pandantiv superb gravat, cu 23 de incizii pe circumferinţă, pe avers cu 4 linii relativ paralele, dar intenţionat retuşate, iar pe revers cu două linii trase foarte ferm. Este al treilea obiect de podoabă de acest gen din România şi printre puţinele descoperite în această parte a Europei. Particularităţile lui culturale sunt cu totul deosebite, de aceea şantierul este o mândrie a cercetării paleolitice şi a cercetării arheologice în general”, a explicat prof. univ. dr. Marin Cârciumaru, de la Universitatea „Valahia” din Târgovişte
Obiecte de podoabă, unelte şi resturi de faună
Materialul arheologic scos la lumină de echipa de cercetători este unul complex, cuprinzând obiecte de podoabă, unelte, dar şi resturi de faună. Este vorba în special de elemente anatomice de la reni, cu ajutorul cărora, prin cercetări paleontologice realizate cu sprijinul unor cercetători francezi, s-a stabilit şi faptul că aşezarea respectivă era una sezonieră, fiind locuită din primăvară până în toamnă. În afară de resturile provenite de la reni, tot zilele trecute, au fost descoperite la o adâncime de peste 3 m şi elemente anatomice aflate în conexiune de la un bizon, ceea ce reprezintă o raritate pentru această zonă. „Am avut surpriza să descoperim în apropierea unei vetre elemente anatomice care vin în conexiune de la specia bos bison, deşi specia care predomină aici este renul. Elementele de faună sunt destul de alterate din punct de vedere al conservării în primul rând din cauza solului acid. Însă un alt factor care a dus la fragmentarea oaselor este exploatarea măduvei care era extrasă pentru consum. Trebuie să intervenim de urgenţă când descoperim astfel de elemente pentru că ele se deshidratează odată cu pierderea umidităţii şi se fragmentează”, a adăugat Daniela Iamandi, dr. restaurator expert.
De o mare importanţă este şi materialul litic descoperit la Poiana Cireşului, diferit ca origine şi tehnici de realizare, oferind informaţii despre locuitorii din zona Văii Bistriţei şi migraţia în acest teritoriu a populaţiilor din Estul Europei. „În situl de la Poiana Cireşului avem practic o succesiune de comunităţi gravetiene, încadrate paleoliticului superior. Marea majoritate a materialelor litice descoperite aici sunt cioplite din roci locale, aflate exact aici în zona sitului care probabil a reprezentat o atracţie importantă, dar şi roci aduse de la o distanţă considerabilă cum sunt fragmentele de lame folosite pentru tăierea şi răzuirea pieilor de animale, realizate din silex de Prut”, a precizat Cristina Niţu, dr. cercetător ştiinţific.
Alina Ferenţ

Şantierul de la Poiana Cireşului este cel mai important din Sud-Estul Europei pentru paleoliticul superior, materialele descoperite aici în 15 ani fiind mai multe decât tot ce s-a descoperit în România de-a lungul timpului pentru perioada respectivă, de aceea se doreşte extinderea cercetărilor. Printre obiectele de valoare descoperite aici în anii trecuţi se numără un colier din cochilii de melci şi un fluier din falangă de ren, singurul de acest gen găsit vreodată în România.