Sot iesean scos din casa de judecatori la cererea sotiei lui din Indonezia

Măritată cu un ieşean, o indoneziancă a aflat pe pielea ei ce înseamnă familia tradiţională românească. Femeia s-a adresat instanţei pentru a cere un ordin de protecţie împotriva soţului ei. Ordinul a fost emis iniţial pentru o singură lună. După ce femeia a venit cu detalii, termenul a fost majorat la lungimea maximă.

Judecătoria ieşeană a fost sesizată de procurori că pe 11 iunie, în urma unor divergenţe verbale cu soţia sa, F.M. a împins-o pe C.R.W. cu mâna dreaptă, aflată în ghips, gestul spărgând buza femeii. Nu era primul incident, femeia apelând în mai multe rânduri la poliţie. Magistraţii Judecătoriei au apreciat totuşi că situaţia nu este deosebit de gravă, apreciind durata de o lună a ordinului de protecţie „drept rezonabilă în raport cu circumstanţele cauzei şi pentru a scădea în intensitate conflitul dintre părţi”. Judecătorii au dispus evacuarea lui F.M. din locuinţa comună, obligându-l totodată să păstreze o distanţă de minim 100 de metri faţă de soţia sa şi de locul de muncă al acesteia. Instanţa a respins însă cererea femeii ca restricţiile impuse soţului să se aplice şi faţă de fiica lor, considerândă că nu există niciun risc.

În apel, lucrurile au stat altfel. C.R.W. a arătat că lovitura primită de la soţ reprezintă doar o mică parte a conflictului, femeia primind şi ameninţări cu moartea. Ca cetăţean străin, provenită dintr-o cultură total diferită, femeia se afla într-o stare de vulnerabilitate, riscând să rămână sigură într-o ţară despre care nu ştia multe. Documentele şi mesajele telefonice depuse la dosar au fost traduse de un translator de limbă indoneziană desluşind ansamblul relaţiilor dintre C.R.W. şi soţul său. De cealaltă parte, F.M. a cerut respingerea plângerii depuse de femeie, precizând că nu ar fi existat violenţe reale. Lovirea victimei ar fi avut loc pe fondul unor încercări de apărare. Această explicaţie a fost respinsă de judecători, care au arătat că dacă bărbatul s-ar fi apărat de vreun gest violent al femeii, n-ar fi fost necesar să o împingă sau să o lovească.

„Tot în această privinţă, instanţa nu poate să ignore conţinutul mesajelor adresate de pârât mamei reclamantei, prin care îi transmitea acesteia că dacă fiica sa (reclamanta) nu pleacă, o va vedea în sicriu. Mai mult decât atât, trebuie observat că pârâtul nu a negat vehement că ar fi trimis asemenea mesaje, în pofida conţinutului grav şi profund îngrijorător al acestora”, au reţinut magistraţii Tribunalului. Ameninţările scrise au reprezentat de altfel principalul motiv pentru care judecătorii au decis schimbarea sentinţei iniţiale. În locul unui ordin de protecţie pe o lună, a fost emis unul cu durata maximă legală, de 6 luni.