Un ieşean a aflat, cu totul întâmplător, că este condamnat

avea 15 ani atunci când şi-a căpăcit verişorul, ancheta a trenat, el a plecat la muncă în Germania * a fost trimis în judecată pentru vătămare corporală, dar habar n-a avut că e inculpat * citaţiile le-au semnat vecinii, la fel şi comunicarea sentinţei * în ciuda falsurilor evidente, magistraţii i-au respins apelul ca tardiv

Sorin M. din Boroşoaia avea doar 15 ani, în iulie 2016, atunci când l-a rupt cu bătaia pe vărul său, Gabriel, un bărbat în toată firea. Confruntarea a avut loc ziua, în amiaza mare, pe uliţa principală din sat, de faţă cu mai mulţi martori, victima a ajuns la spital, iar legiştii au constatat că leziunile traumatice au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa. Adolescentului i s-a deschis dosar penal pentru vătămare corporală, dar a fost lăsat în libertate.

Cum nu l-a mai chemat nimeni la audieri, Sorin a plecat la muncă în Germania, imediat ce a devenit major. Adică, în 2019. La scurt timp, le-a găsit acolo de lucru şi părinţilor, aceştia emigrând şi ei.

Procurorii au terminat de redactat rechizitoriul abia în luna mai a anului trecut, în schimb procesul a mers foarte repede. Doar patru termene de judecată,  Sorin nu s-a prezentat la niciunul. Pe 11 martie a.c. a venint sentinţa. Măsura neprivativă de libertate a supravegherii pe o durată de şase luni şi plata a 30.000 lei drept daune morale. Inculpatul habar n-avea de condamnare. Comunicarea a fost trimisă, pe 19 martie, la adresa de domiciliu, o vecină semnând de primire şi încercuind rubrica „soţ, rudă, persoană care locuieşte cu destinatarul”.

Conform legii, Sorin putea face apel în termen de zece zile, adică până pe 29. Dar el a aflat, cu totul întâmplător, abia pe 10 aprilie, atunci când fratele său s-a întors în ţară. Tot atunci, a intrat şi în posesia citaţiilor pentru termenele de judecată. Toate erau semnate, însă iscăliturile difereau radical.

Nu atât cuantumul daunelor l-a deranjat pe Sorin, ci faptul că trebuie să renunţe la slujba sa din Germania şi să se întoarcă în ţară, ca să dea cu subsemnatul la Serviciul de Probaţiune. Singura variantă, la care a şi apelat, de altfel, a fost solicitarea admiterii de repunere a termenului de declarare a apelului. A depus la dosar toate hârtiile, arătând că semnăturile de primire nu seamănă una cu alta, solicitând instanţei să aibă în vedere faptul că hotărârea de condamnare nu i-a fost legal comunicată şi nici nu a fost legal citat la judecarea fondului cauzei.

În zadar. Prin decizia dată alaltăieri, magistraţii Curţii de Apel i-au respins apelul ca tardiv. Sentinţa e definitivă. Marcel FLUERARU