Cornel Nistorescu:Azi la SNSPA, mîine în toată țara

Moralizatoare și mobilizatoare mai arată reacția societății românești la o dezvăluire de presă. Ai zice că s-a dat semnalul de începere a campaniei „Me too” în România. Așa arată și, din păcate, așa va evolua. Cu acuzații cumplite, cu dezvăluiri și victime, cu răzbunări și pierderi în ceață și cu o revenire treptată la aparențe mai calme.

Pentru început, reacția a fost explozivă. Pe o criză estivală de subiecte, televiziunile s-au înghesuit ca pe capul unui criminal în serie, gata parcă să declanșeze un proces național, o vînătoare de vrăjitoare și o revoluție care să pună bazele noii societăți. Din acest punct de vedere, apucăturile freudiene ale profesorului Bulai ar putea fi socotite ca un pretext pentru încă un nou „Program Național România Educată” (lăsat în sarcina viitorului președinte) sau unul de catalizare în țara noastră a unei mișcări politice de tip progresist. Ca să nu mă gîndesc la o guvernare de acest soi.

Să ne întoarcem la dezvăluirea de la SNSPA, trecută repede la plural. Adică la alte dezvăluiri. Să reținem că ea aparține unui grup de jurnaliști plecat de la ziarul Libertatea în urma unor neînțelegeri. S-au ciocnit zgomotos două rigidități. Cea elvețiană cu cea a lui Cătălin Tolontan. Dezvăluirea comportamentului lui Alfred Bulai a fost tratată ca un moment (produs) de lansare a unui nou site. Adică a unui instrument de presă, care este bazat tot pe audiență. Adică pe încasări.

De ce la SNSPA? După părerea mea, putea izbucni oriunde. Situația este aproape identică, inclusiv la Teologie, unde nu prea sunt fete. Sau cel puțin în trei sferturi din universitățile românești, devenite de ani buni feude ale unor profesori, jumătate dascăli cu oarece operă, jumătate politicieni de mîna a treia și, în întregime, niște oameni de afaceri cu acte în regulă. Adică obligați de statut să desfășoare activități economice sau să poată acționa ca personaje vorace puse pe căpătuială și pe vămuit domeniul. Un fel se stăpîni de instituții generatoare de forță de muncă intelectuală, de bani și cu mare influență politică.

De la SNSPA a fost livrat materialul pentru că SNSPA-ul este cea mai vizibilă, cea mai înțesată de dubii, cea mai vulnerabilă (cu cele mai multe „păcate”) și cea mai implicată universitate în jocurile politice din țara noastră, cea mai activă în influențarea opiniei publice și cu cele mai multe vedete pe micul ecran. Jumătate dintre profesori joacă în Partida Străinătății, jumătate prin cea națională și comunistoidă. Și o parte mai are un cît de o normă pe la Serviciile Secrete.

Să fie o întîmplare că scandalul Bulai a izbucnit ca preludiu la cea mai fierbinte toamnă politică a țării? Să fi fost vizate excesele lui Alfred Bulai sau implicările politice ale lui Remus Pricopie? Rectorul SNSPA se visează candidat la președinție? Sau premier? Vrea vizibilitate sau urmărește să fie și Ministrul Educației? După aparițiile sale din ultima vreme, se vede limpede că Remus Pricopie numai chef de scris cărți și de perfecționat activitatea didactică a școlii nu are.

Să fi deranjat părerile lui Alfred Bulai (destul de discret în ultima bucată de vreme!) sau el să fi fost doar capătul de sfoară de care se trage pentru deșirarea întregii plase de interese de la SNSPA?

Să reținem că, imediat după apariția dezvăluirii, în scandal au fost împinși și Marius Pieleanu, și Cristian Pîrvulescu, Remus Pricopie chiar, și Mihaela Miroiu, și Ștefan Stănciugelu. Pe undeva, prin acest grup ar trebui să se afle și cel vizat cu prioritate. Poate că pe lîngă apucăturile lui Bulai să fi fost avuți în vedere și Marius Pieleanu și Cristian Pîrvulescu. Unul este la pupitrul sondajelor politice destul de influente (și de comerciale), mai ales la dispoziția PSD. Marius Pieleanu (ca și Vasile Dîncu cu a sa Metro Media) a fost lansat și „consolidat” de sondajele contractate prin Avangarde (casă de afaceri și influențe politice). Marius Pieleanu este și patron, și profesor, și comentator politic. N-are pasiunea fotbalului ca Dîncu. Probabil că altele completează spectrul pasiunilor și preocupărilor sale.

Cristian Pîrvulescu este și el un jucător politic pe partea opusă, din lista Soros. Cînd la Bruxelles, cînd la SNSPA, cînd consilier, cînd la televiziunile sistemului.

Avea cineva un plan și un interes să mai tundă din influența acestor personaje? Sau să le dinamiteze definitiv pe unele dintre ele?

Are cineva o preocupare de reformare a școlii politice numită SNSPA? Sau sunt vizate doar niște personaje și produsul muncii lor? Mă refer la comentarii publice și la sondaje!

Pentru început, presupun că încă nu avem parte de personaje puritane aflate la baza unei mișcări de curățire morală a învățămîntului superior din țara noastră.

Cum suntem doar la primele rostogoliri ale valului nu ne rămîne decît să stăm pe țărm și să privim desfășurarea.