Petre Barbu: De ce nu cred în lupta premierului Ciolacu împotriva speculei și speculanților
Dimensiune font:
Lupta noului premier cu specula n-are nicio legătură cu economie reală. Din păcate, trăim într-o abureală continuă, în care ni se livrează tot felul de „teme grele”. Numai bune de furat ochii și voturile poporului.
Premierul Marcel Ciolacu și-a început mandatul ca un actoraș care a prins un rol principal într-un spectacol realizat de un regizor prost. A călătorit cu metroul. O stație. O mizanscenă forțată și caraghioasă. „Nu e prima oară când merg cu metroul…” – a spus Ciolacu. De ce era necesară această precizare? Așa i-a indicat regizorul, ca să arate că este un om modest, din popor? Greață. Apoi, premierul a zis: „… dar aveam cumpărate două călătorii. Înseamnă că cel puțin încă o călătorie o mai am…”. Ce constatare școlărească: două călătorii minus o călătorie fac o călătorie!
Rezultatul este corect. Infantil. Dacă s-ar fi dus de capul său, fără să se arate că el, ditamai premierul, călătorește cu metroul, poate ar fi descoperit că mai sunt cartele de 10 călătorii și chiar abonamente lunare. Putea să decidă atunci să călătorească cu metroul, fiind primul premier al UE care luptă pentru reducerea emisiilor de carbon, pe banii săi, nu ai Europei. Un model de campanie de decarbonizare a unui lider politic.
Dacă ar fi deschis ochii mai bine prin jur, Ciolacu ar fi constatat că dughenele și chioșcurile au dispărut (nu e meritul PSD), că acum spațiile sunt mai aerisite și, în locul replicilor pe care le-a dat la presă, conform regiei, ar fi povestit firesc: cum a călătorit, în cât timp a sosit garnitura, a fost sau nu înghesuială, dacă puțea în vagon – detalii ce țin de o viață de călător obișnuit. Dar Ciolacu este un actor mic, ajuns într-un rol mare, nici transpirația din metrou nu-i miroase.
După acest succes de public înregistrat în metroul bucureștean, Marcel Ciolacu ar merge să fie distribuit într-un rol mai complex, justificat de programul de guvernare: să i se dea un cărucior ca să-l împingă printre rafturile unui hipermarket. Un hipermarket ales cu grijă de regizor, un cărucior bine dezinfectat cu soluție de alcool de consilierii săi de imagine. În prealabil, să i se pună în palmă și o fisă de 50 de bani, atât costă preluarea unui cărucior. Este singurul preț care nu s-a majorat în ultimii doi ani – să i se spună și asta.
Poate cu această ocazie, premierul să declare:
„Am avut o bancnotă de un leu pe care am schimbat-o în două fise de 50 de bani, una o folosesc acum, la căruț, înseamnă că mi-a mai rămas una în portofel…”.
Dar să nu-i punem în gură astfel de socoteli aiuristice. Ciolacu are funcție mare, ține frâiele unui guvern de coaliție, ține bugetul României! Trimiterea lui Ciolacu la cumpărături ar fi o bună oportunitate pentru a-și continua lupta împotriva speculei și speculanților, împachetată într-un ambalaj pe care scrie „adaosul comercial”. Să fie trimis Ciolacu la raftul cu brandurile de untdelemn, de exemplu, și să apuce cu un aer firesc o doză de un litru și s-o arate la ziariștii care, firește, au fost chemați din timp, ca să se țină moț după căruțul premierului.
Ciolacu să rostească: „12,40 de lei litrul de ulei!”.
Iar ziariștii instruiți să-l întrebe ipocriți: „Dar cât de mult doriți să scadă prețul la ulei?”. Ciolacu să răspundă conform scenariului, cu aroganța unui cavaler cruciat: „Cât mai mult!”. Așa să-l poarte pe Ciolacu de la un raft la altul și de fiecare dată să arate cât trebuie să scadă prețurile: „Cât mai mult!”.
După 33 de ani de la prăbușirea economiei socialiste, un experiment criminal al comuniștilor, după dispariția mercurialului, să descindă acum Ciolacu în „imperiul răului” (hipermarketul) și, în numele poporului, să condamne specula, să-i înfiereze pe speculanți și să arate calea pe care trebuie s-o urmeze: socialismul! Scena asta cu hipermarketul ar fi aplaudată de moderatorii televiziunilor vândute, de idioții utili ai socialismului, de nostalgici, de poporul care s-a săturat de dictatura corporațiilor care i-au transformat pe români în sclavi care împing cărucioarele printre rafturi. De mai mult timp, în spațiul public, au fost identificați dușmanii poporului: corporațiile, în speță supermarketurile, care sug sângele poporului.
Socoteli de imagine Așa-zisa luptă a lui Ciolacu împotriva adaosului comercial nu reprezintă decât o manevră vicleană pentru a câștiga electoratul. Prostit de promisiuni, needucat uneori și asistat. Socotelile premierului sunt ipocrite: pune presiune pe prețurile din coșul de bază ca să le scadă artificial, coș monitorizat de INS, astfel încât să-i iasă o inflație cu o singură cifră. Nu contează scumpirile din afara coșului! Important este ca în șase luni, cât ar fi reducerea temporară a adaosului, calculul INS pe coșul de bază să arate o inflație cu o singură cifră procentuală.
Lupta premierului cu specula n-are nicio legătură cu economia reală. Din păcate, trăim într-o abureală continuă, în care ni se livrează tot felul de „teme grele”. Show-ul va continua și cu alte roluri penibile ale actorașului politic Marcel Ciolacu. Păzea, vin alegerile!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau